Iubire, lacrima Christică a începuturilor infinite

[Monica Pester]

Strânge-mă în brațe, să nu mai respir

Să mă-ntreacă vântul cu iz de ghimbir

Să mă-nece ploaia în miezul furtunii

Și eu să mă rog la forța minunii

Ca să se oprească, să mă tălmăcească,

Că vreau când nu vreau și nu vreau când vreau

Mă frige pe suflet, parc-ar fi o iască,

Iubirea nebună ce m-ai pus să beau

Lasă-mă să merg amețită-n drum

Să se strângă lumea ca la urs nebun

Și să strige tare, să se-audă-n nor

Că iubesc într-una până am să mor

Cu iubire veche, cu iubire noua,

Du-mă în palatul îmbrăcat în rouă

Culcă-mă pe patul verde de urzică

Să-mi alini iubirea, să nu-mi fie frică

Chiar și pe mac roșu sau pe iasomie

Iar pe timp de vară să îmi aduci mie

Cu o vrajă dulce, să nu te mai simt

Ochiul de sub cruce, ochiu-acela sfânt,

El vindecă toate, vindecă blesteme

Cer să mă dezlege fără anateme,

Vindecă iubirile și  din viitor,

De povara mare, trasă din fuior

Iubire de-o viață, iubire de vieți

Mă scufunzi în pacea altor dimineți

Vreau să scap de tine dar te vreau pe loc

Ești grădină-n suflet, fără de noroc.