Scrisoare către mama

[Huțanu Ramona-Elena]

Nu-s ce-ai visat când mă țineai în brațe,

Dar sunt mai mult decât un vis pierdut,

Un copil, ce din piedici să se-nalțe,

Să nu se teamă-n lume, ci să fie un început.

Mi-ai spus cândva că omul nu-i haina scumpă,

Doar ce păstrează-n piept când dă totul jos,

Am luat cu mine vorbele-ți în lampă,

Le-am scos când viața s-a vrut pe dos.

N-am fost perfectă, dar am luptat,

Am rătăcit mereu cu un dor ce apasă,

Și-am înțeles că tot ce-am căutat

Era în tine, mamă, tainic și acasă.

Azi zâmbesc din plin, fără mască,

Am cules iubire, pașii mi i-am strâns,

Și tot ce-am fost cândva, marea să zdrobească,

S-a risipit... în locurile ce am plâns.

Și nu de dor, ci de lumină vie,

De cât de mult mi-ai fost, fără de glas,

Sunt aici, nu doar să-ți spun „mi-e bine”,

Ci să-ți arăt, că-n tot ce sunt... tu ai rămas.

[Monica Pester]

Înduioșător ca mesaj. Lucreaz-o !

[bolache alexandru]

Dacă poezia ar fi corectă și punct de vedere prozodic ar aduce un plus de pătrundere pentru motivul este destul de puternic. O scrisoare către mamă este întotdeauna un mod de a stoarce câteva lacrimi.

[Vasilisia Lazăr]

O expresie profundă a iubirii și recunoștinței față de mamă, plină de emoție și reflecție, dar cu multe goluri în ceea ce privește construcția. Este vorba de ritm, în primul rând, dar și rima suferă pe alocuri. Încearcă să revii asupra teoriei prozodiei dacă dorești să scrii în acest stil. 

[Grig Salvan]

Candoarea sufletului de copil adresându-se mamei sale e cuceritoare. Transmite emoție și sinceritate deplină. Plăcută scrisoare, în pofida unor mici imperfecțiuni și ruperi de ritm.

[Mihai Katin]

Ci să-ți arăt, că-n tot ce sunt... tu ai rămas.  admir acest final mai ales pentru extraordinarul adevăr  al  continuități pe care îl conține

pe curand

[Stanescu Valentin]

Felicitări pentru cele peste 40 vizualizări după şase ore de la postare! Pentru reciprocitate am să te aştept pe pagina mea de aici!

[Stanescu Valentin]

Ramona-Elena, rădăcina, trunchiul, ramul, frunza-floarea, fructul, sămânţa se închid pentru un alt început! Recunoştinţa este măsura unui suflet care nu a trecut prin viaţă ca vântul printre frunze...