***

[Amanda Spulber]

Nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise,
Nici roiul alb de papuri efemere,
Pecingini roz aprinse fără vrere
Ori vaiete din amfore proscrise.
. 
Și n-am să cresc păduri carbonifere
Sau lacuri de iluzii sinucise;
Sorbiri de vagi și creponate vise
Rămână cui e-n stare să mai spere.
. 
De-mi este soarta să accept pumnale,
Voi strânge roșcove și baiadere
Atinse de închipuiri fatale;

. 

Voi exila fantasme în cădere,

Cu ele mă voi prinde-n dansul moale

Și-mi voi lua candid la revedere.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Monica! M-a impresionat felul în care (m-) ai citit. Da, nu m-am gândit până acum, dar cred că ai dreptate, poate de asta nu am găsit titlu.

Mulțumesc mult, Alex! Onorată de apreciere.

[bolache alexandru]

Da! O poezie bine scrisă!

[Monica Pester]

Seamănă mult cu o renunțare la esența vieții la ce e pulsatoriu și viu. Este și motivul pentru care, cred că, intuitiv, nu ai găsit titlul acestei stări . Oricum, sper că este o stare de moment, această detașare nu te caracterizează.

Descrierea aspră lovește în tot ce ai vrea să fie departe de tine. E perfectă.

[Amanda Spulber]

Ada, mulțumesc mult! Dar poate mai mult revoltă și defulare decât personalitate. Nu știu sigur. Întotdeauna o mare bucurie aprecierea ta!

Vasilisia, îți mulțumesc mult pentru analiza atentă și felul în care dăruiești comentarii elaborate. Cu respect și recunoștință!

Așa este, Nicoleta Ramona, revoltă strânsă după o perioadă mai grea. Mulțumesc mult pentru semn.

[Amanda Spulber]

Valentin, da, dar acelea sunt cuvintele tale, nu ceea ce am simțit eu. :) Mulțumesc pentru catren. 

Domnule Mihai Katin, nu m-am gândit să scriu un sonet, dar așa au curs versurile. Onorată de semnul de lectură. Vă mulțumesc. 

Grig, mulțumesc mult pentru comentariu și apreciere. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

„ nu vreau nimic din cele ce-mi sunt scrise„ - o reacție de revoltă  la nedreptate, la suferință.

[Vasilisia Lazăr]

Poemul exprimă o atitudine de detașare și respingere față de iluzii, speranțe false și aparențe efemere. Poeta refuză să se lase prinsă de frumusețile artificiale sau de iluziile fragile, preferând să rămână fidelă propriilor convingeri și realităților dure ale vieții. În același timp, se pregătește să accepte destinul, chiar dacă acesta implică durere sau sacrificiu, și explorează ideea de a încheia cu o notă de acceptare și resemnare, dar și de eliberare prin exilarea fantasmei și a viselor iluzorii. Stilul este meditativ, cu imagini sugestive și un ton solemn, ce invită cititorul la reflecție asupra valorilor personale și a raportului cu lumea înconjurătoare. Frumos, liric și corect prozodic, deci bine scris, cum spunea Grig.

[Ada Nemescu]

perfect de acord cu predecesorii mei - un sonet scris cu personalitate! 

aDa

[Grig Salvan]

Un sonet dramatic oglindind dezabuzarea celui care a trecut prin toate, care nu mai are doruri și dorințe fără sens și nici speranțe deșarte în această viață, acceptându-și soarta și împăcându-se cu ideea plecării. Bine scris, cu expresii insolite și viziuni originale.

[Mihai Katin]

sonetul este poate o prețioasă oglinda  a liricii în care doar  cei dăruiți cu  arta  versului se pot regăsi