simt o tăcere albă şi -o dulce apăsare 



mi-e sufletul ţăndări,in fâşii mă rup 



e noaptea-n care plouă peste păsări 



şi ... peste libertatea mea de lup... 



castanii plâng in sus,salcâmii dau in floare 



e caldă ploaia ...seara se preface! 



fumez tăcut şi nu pot inţelege 



de ce pedeapsa clipei nu mai tace... 



şi nu…

tu zici că mă ascund de tine-n poezie şi nu ştiu să trăiesc, 

că nu voi fi iubită...tot imi spui...pentru că nu ştiu să iubesc... 

sunt in toate postulatele tale ,deja... 

spui că-s de nimeni iubită 

eu zic că nu-i aşa... 

că am invăţat mai intâi prăbuşirea 

zici tu,dar din tot ce ating mă alege iubirea... 

şi zici că sunt rea ,eu zic că sunt bună, 

că…

Un zâmbet selenar mi-aduce gânduri

Spre ierni ce-s cu zăpezile arzând

În iarna mare voi intra curând

Şi n-am să-ţi mai trimit de-acolo rânduri

Să nu te temi că m-am pierdut pe veci

Voi fi mereu alăturea-ţi de tâmplă

Şi chiar de nu voi şti ce se întâmplă

Izvoarele nu vor rămâne seci.

Tu să mă ţii aproape de iubire

Când îţi dezmierd adesea câte-un gând

Promit să nu mă vezi deloc plângând

Că lacrimile…

AMOR  FUGAR

cine m-a atins

ce trasee ascunse

mi-a traversat mărfar

cu licurici şi greieri

interstiţiul dintre alveole

spaţiul pielii  asudă

trandafiri 

bob de…

nu haşurile

de pe cubul de lumină amabilă

mi-au atras atenţia

- la prima vedere -

atunci când ţi-am văzut degetele înfrigurate

atacând clapele poeziei

cu sensibilităţi de jazz-man

pasionat de incursiuni rebele

în lumea eficienţei

şi n-am luat seama prea bine

nici la mătăsurile vorbei

cu care înfăşai pruncii primejdiei de a fi altfel

abandonaţi cândva în idei

pentru…

Vis zdrenţuit

praf de stele picurând

peste genele grele de aşteptare

şi-un ţărm nins cu doruri

luna, văduvită de un pătrar,

zâmbind trist peste valuri,

oglindiri stângace pe ape line

străluciri pierdute în adieri de briză

şi-o barcă în derivă

leneş purtată spre nicăieri...

laguna albastră - penitenţa iubirii,

un capăt de val grăbit să lovească

ce-a mai rămas din…

Din clipa despărţirii-n hău,

în gânduri ard să mă ascund.

Să ning albastru-n părul tău,

cu aştri ochii să-mi inund.

 …

Spune-mi ce vezi în ochii mei când ne-ntâlnim,

Spune-mi ce pleoapă îmi tresare când e sărutată,

Când strânși în brațe prin amurguri rătăcim

Și sufletul te strigă, cum n-a făcut-o niciodată.



Sunt prea frumoase clipele cu tine și-mi doresc

Să fac din timp un curcubeu care să nu apună,

Culori din lacrimile mele-n păr să-ți împletesc

Privind cum mâinile fiorii-n gesturi ți-i adună.



Cu tine am o altă lume, cu tine am un alt destin, …

Atelierul era devastat,

tabloul  avea rădăcini groase

înfipte în parchet

perdeaua  în bătaia vântului

coamă lăptoasă a iepei, cu  potcoava pierdută

în iarba înrourată,

călare pe norii vineți.



Ramurile din tablou se umflau

ca brațele deltei,

pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde,

pe altul  câmpuri cu burta ghiorțăind

de speranțe, la mijloc fum, ceață și parlament

în vârf doar blocuri, mall -uri, sedii de banci

înclinau copacul…

legaţi în serie pâlpâim 

ca beculeţele de crăciun 

pe planeta cu ciuperci atomice 

Pe cerul nopţii-n taine-nvăluite

Întunecate falduri de mătase

Luceferi blânzi, cu coame netezite,

Filoane de lumină, grandioase,

Feerice luciri prin văluri fine

Sărută lutu-nsufleţit de gânduri

Nădejdi târzii zăcând pe strapontine

Îşi cată împlinirea printre rânduri.

Pe-un ţărm uitat, cu urme de păcat,

Suspină marea-n creasta unui val

Când ţipă surd, în noapte-ncătuşat,

Un pescăruş…

Îmi zboară păsări

peste libertate,

am populat

tărâmul meu pierdut

cu zei desprinși

din frescele rupestre,

eu, le-am dat suflet

și putere de cuvânt.

Spre decadență

mă îndeamnă

ritmul ploii,

mă trec fiori

prin sânge năvălind.

Eu, mângâi cu nesaț

toți trecătorii

și catifeaua

cărnii suspinând.

N-am timp

pentru regrete deșuchiate

sunt doar atât

nu pot să fiu mai mult,

trec gândurile…

tai pântecul norilor

să curgă ploaia ca un sânge al apusului

peste copila secetei



anestezie locală

înfig ace

în ochii de un albastru trist

caut lacrima ce îi sărează

gustul buzelor sângele ...

ocna inimii pulsează apă de mare

în toracele golit de îmbrăţisări



mă caut în ţesuturile ei

un…

Un vârf de munte abrupt

Se-nalţă în tăcere,

Din paradis pierdut

De-a lumii mângâiere.

O litera pictată

S-aşterne întru cuvânt,

În lacrima uitată

De şoaptele de vânt.

Păienjenii îşi ţes

Pe aripile cărţii

Locaşul unde ies

Toţi autorii morţii.

În freamătul deşarte

Scriu pagini volatile

Pe un perete, în noapte,

În crestele-mi subtile.

Cu mâna…

Ţinutul de gheaţă-ntr-o lume pierdută

Se vede-n oglinda mirajului stins,

Pe plapuma neagră din şubred abis

Privind universul pe-o cale-abătută.

Deşertul funebru zăreşte o floare,

Un gram de mireasmă pierdută în fum

Prin ploaia de stele ce cade pe drum

O galaxie umedă în calea-mi apare.

O raza maro provenită din stele

Îmbracă ţinutul de gheaţă-ntr-un mire –

Pe Calea Lactee spânzurată de fire

O face…

Când, mirosind a lumânare stinsă,

Din cel ce-am fost nimica nu mai sunt

Aş vrea să nu mă risipiţi în zare –

Lăsaţi-mă la locu-mi pe pământ.

Să pot s-ajung un bulgăre de lut,

Şi-apoi pe-o roată de olar, un vas,

Şi tot ce n-am putut să fiu cândva

Aş deveni din ce am mai rămas.

LICURICI

păşesc pe noapte

talpa ridică un zâmbet în colţul gurii

ghiduş când universuri străbate apoi se-ntoarce în piele

prin hrube tuneluri şi fante în mine păşesc

să-nluminez tuşa de-ntuneric spaima de bezne să spulber…

Și uneori mai vine toamna

peste mine,

eu îi zâmbesc

și îi cedez mirarea.

Mă vor iubi, înlănțuit, bacante

din sufletul dezlănțuit,

ca marea.

Vor trece anotimpurile neștiute

peste minunea

timpului concret,

mă voi ierta mereu

pentru păcate

e vremea mea

și încă pot să iert.

Doar visul va rămâne

mai splendid decât vântul,

contur subtil gândirii

în fermă revărsare.

Și voi seduce

fără drept și gânduri

doar…

privesc mărul

exist

o să spui

- și ce dacă

dacă vreau

Sahara va fi apă

zâmbești

vreau să trăiesc și toamna

care înflorește caișii

-e nebună

hei…

Floarea-cadavru

dispare din Indonezia, dar

se reface aici, unde

cactuşii nu mai înfloresc decât noaptea

ascunzându-şi durerea

aici, unde

lumina e râncedă şi

cuvintele tac, sângerând

festin pentru vulturi pleşuvi

şi aerul, din ce în ce mai agresiv

miroase acru

aici, unde

tâmpla timpului zvâcneşte agonic şi

şerpi răsar pe ramuri fără frunze.

Într-o poiană prin…