Aer  zăbrelit 

să mai respir aer zăbrelit

transpiraţia sulfuroasă a laşităţii

am obosit

m-a oprit răscrucea întinzând spre mine

în loc de braţe posesive

bisturie…

o iluzie amară pe buzele unor nebuni

ce nu se tem de moarte

nepăsarea le şterge orice îndoială

indiferent de vârstă

pleacă să ridice fumul pe crestele himalayene

ca şi cum ar construi altare

pentru călugării veniţi să danseze cu liniştea

frânghiile torc în infinita cădere

sunetele par echilibrul fiecărui angajat

la pierderea libertăţii

în coşurile împletite plimbă sărăcia gândurilor

e o…

Aceleași clipe dragi stau dincolo de mine

Privindu-mă sfios din alt trecut,

Ca un apus stingher căzut peste coline

Punând pe fruntea zilei ultimul sărut.



Din timpul nostru jumătate stă-n apus

Și toate devin umbre când stelele se-aprind,

Învăluind uitarea cu tot ce nu ne-am spus

Când îngerii din vise în brațe ne cuprind.



Atât de simpli suntem când viața se destramă

Și-ncep să lăcrimeze icoanele-n altar,

Mirați că veșnicia…

îţi cer o frunză pom al vieţii

să zbor dincolo de toamnă

în primăvara împletită

în frânghiile corăbiilor iernate în porturi pustii

o frunză

covor pentru gânduri ...

voi poposi în visul motanilor

adormiţi la gura sobelor de lut

voi opri inimile de lapte

discul vinil

care roteşte universul

steluţe sub tălpile mele

cerul s-a oprit la culoarea albastră

omătul de cerneală scârţâie un cântec

pe…

DIN DUMBRAVA DEZGOLITĂ...

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Dulcea Doamnă despletită,

Defilează delicat.

Diafană, dichisită,

Discret, dansu-i degajat,

Din dumbrava dezgolită,

După dealul dantelat,

Doar desaga-i dezmorţită,

Din decorul deşteptat,

Deşirând drama doinită,

Duce dorul descuiat

Din dumbrava dezgolită!

nu-mi puteam imagina că voi trage de capătul pădurii

 căutând seminţe

 am vrut doar una cât o linte

 cer…

Ninge peste vremuri cu veşnice iubiri

Inimi  se zbat

într-un  alb decor  de amor

Ninge sângeriu iubiri ce nu mor

Ninge peste oameni cu lungi depărtări

Visuri aprinse

se sting într-un decor de  alb amor

Ninge sângeriu depărtări care dor

Ninge peste pâmânturi cu păsări de nea

Ceruri se contopesc

într-un  alb decor de amor

Ninge…

Aşez urechea

aşez urechea pe pieptul tău şi aud foşnetul flăcărilor

zborurile mele aşază cuminţi văzduhurile

de-a lungul arterelor apostoli ai păcii de contopire

limba iubirii când scormone în mine să nu verse lavă pretutindeni…

poate că muntele trebuie urcat

pentru a ajunge la poale

sau trebuia să ningă strașnic

înainte ca apa să curgă

nopțile firesc vin dinaintea

luminii, grele de viață

și doar din potop

se naște pământ

pentru flori întâi au murit frunze

norii s-au rupt în perdele de apă

dinainte de fulgere

iar minus precede…

Pierdut

în viaţă, mergea

ca într-un vis

pe drumul

mărginit de ziduri.

Ideile

zburătăceau prin cap

cu vârfurile

scuturate de vânt

şi lanţuri de gânduri

se înfăşurau,

se desfăşurau

pe drumul pustiu…

De n-ai fi fost în viaţa mea

iubito, te-aş fi inventat fără doar şi poate.

albastrul l-aş fi luat de la cerul înseninat

să-ţi…

Eu merg și cresc tăceri
în jurul meu.
Năprasnică lumina
mă ninge tot mereu,
mă doare-n ochi
și-n pasul neștiut.
Voi fi fiind
dar nu v-am cunoscut
și nu m-am cunoscut
nici eu, la fel ca toți,
am înălțat un templu de cuvinte
peste nopți.
Doar mâna mea întinsă,
așteptând,
e paradigma celui care sunt,
în expansive fericiri, nemuritoare,
sunt singur rătăcit în lumea mea
și doare.

gândurile se întrerup brusc

pe limbile ceasornicului cu pendulă

refuză să se mişte

de când cu teoriile

despre o destabilizare geomagnetică

zidul s-a perforat de liniştea lui

secundele îndoliate pot fi descoperite

în coliba pustnicului

el are cuiele şi spinii

ieri pregătea matriţele

pentru noile modele de suflet

unii vor purta cocoaşă

din care se pot adăpa…

Păƒstrez curcubeiele visate-mpreună

Și mă doare cムcerul ar vrea săƒ-l ating,

Douムcuvinte, douムstele, aproape de lunăƒ

Ύntr-o singură lacrimăƒ, aievea se sting.



Prin albe cearșafuri vântul se ascunde

Și trece un gând căƒtre noaptea de ieri,

În colț de fereastrăƒ, undeva pe oriunde

Se aude în taină, ecoul acestor tăƒceri.



Și numai cu tine pot schimba o minune,

Din cenusムrenaște iubirea în seară ce vine, …

Muşc nesăţios din mărul răscopt de timp
miezul fierbinte colorează în asfinţit obrajii
conturaţi de linia orizontului tău
gerul de afară şuieră într-un lan de maci
crescuţi într-o inimă fără arteră
Din ceruri stinghere zăpada cerne peste lumi albă tăcere.

Nu cunoşteam parola vântului

dar îl încurajam să acopere fânul încolțit

în vara pe care o împărţisem în sfere egale,

eu – un spic răsfăţat, tu clocotul unui izvor

din cuburi de inimă,

armonie perfectă între jocul inimii

şi sforile dimineţii.



Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri

despre regina pădurilor,

locuia într-o scorbură intens…

„În bulgărul de marmură

Sălăşluieşte statuia precum

Într-o scoică mărgăritarul”

spunea un sculptor.

Iar tu, poet –

O coală albă şi o pană

Şi-un colţ de linişte…

Şi-atât.

Nu te mira

Că timpul trece

Şi n-ai să aureşti hârtia

Cu albastrul nici unui cuvânt.