si-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

[daniela parvu dorin]

simt o tăcere albă şi -o dulce apăsare 

mi-e sufletul ţăndări,in fâşii mă rup 

e noaptea-n care plouă peste păsări 

şi ... peste libertatea mea de lup... 

castanii plâng in sus,salcâmii dau in floare 

e caldă ploaia ...seara se preface! 

fumez tăcut şi nu pot inţelege 

de ce pedeapsa clipei nu mai tace... 

şi nu mai ştiu ce e aevea...sau dacă mi se pare 

spune-mi, te rog,TU! 

cui să mai cer iertare...? 

şi cine să mă lase 

să mai fug din visul tău in care 

impleteam amândoi un jug de mătase... 

azi cântă un greier , bate clopotul rece 

şi mă surp pe marginea iubirilor tale ... 

nu-ncape inima mea intr-a ta,atât e de mare... 

şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece... 

[daniela parvu dorin]

multumesc frumos, sper sa-mi intre in cap!

[Vasilisia Lazăr]

Daniela, BUN VENIT! Nu voi intra decât puţin în conţinutul poeziei tale, dar o voi rescrie, punând blancul, pauză după un semn de punctuaţie care trebuie musai lăsată; unii spun că e nesemnificativ acest blanc, dar nu e aşa. Calculatorul e un aparat, şi oricât de performant ar fi un aparat, el rămâne totuşi un aparat, adică o maşină. El nu poate percepe separat decât cuvintele despărţite prin pauză (de ex: greier, bate). Dacă scrii greier,bate, el percepe asta ca pe un singur cuvânt şi dacă acestea se întâmplă să se afle la sfârşit de rând şi nu încap ambele, calculatorul leduce automat pe următorul rând şi iese aiurea aşezarea în pagină. Deci, ca să nu mai lungesc vorba, după virgulă, după punct etc SE LASĂ ÎNTOTDEAUNA PAUZĂ!

De asemenea, dacă după un cuvânt vrei să pui puncte de suspensie, laşi după punctele de suspensie pauză. De ex: e caldă ploaia...seara se preface! e greşit, e ca şi când ploaia...seara ar fi un singur cuvânt din care lipsesc trei litere. Tot greşit e şi a lăsa pauză înaintea celor trei puncte. De exemplu

e caldă ploaia ...seara se preface! 

Corect este: e caldă ploaia... seara se preface! 

 

simt o tăcere albă şi -o dulce apăsare 

mi-e sufletul ţăndări, în fâşii mă rup 

e noaptea-n care plouă peste păsări 

şi... peste libertatea mea de lup... 

castanii plâng in sus (privind la cer), salcâmii dau in floare 

e caldă ploaia... seara se preface! (aş fi preferat virgula în locul punctelor de suspensie)

fumez tăcut şi nu pot înţelege 

de ce pedeapsa clipei nu mai tace... 

şi nu mai ştiu ce e aevea (aievea)... sau dacă mi se pare 

spune-mi, te rog, TU!

cui să mai cer iertare...?  (?...)

şi cine să mă lase 

să mai fug din visul tău in care 

impleteam amândoi un jug de mătase... 

azi cântă un greier, bate clopotul rece 

şi mă surp pe marginea iubirilor tale... 

nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...  (se subînţelege)

şi-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...    (cam multe puncte de suspensie)

Poezia e bună şi place.

                       Cu prietenie, Vasilisia Lazăr (da Coza)

[Ion Lazăr da Coza]

Câteva sincope, câteva cuvinte balast...

Poezie bună, însă musai şlefuită.

da Coza