Basmul efemer

[LUMINITA SCOTNOTIS]

 

Din clipa despărţirii-n hău,

în gânduri ard să mă ascund.

Să ning albastru-n părul tău,

cu aştri ochii să-mi inund.

 

Purtat de valuri Karmă vagă,

sa-ţi dau un biet sărut de ger,

blestemul care ne mai leagă

să-ncap în basmul efemer.

 

Să te conduc din zarva lumii,

sub pleoapa rece, un mister.

Să-ţi caute-n palmă nebunii,

nevinovat, sfârşit stingher.

 

Din rostul vieţii, preacurată,

în febra gleznelor îmi cazi.

Cu prețul insomniei ...toată,

prin cercuri albe-mi vii şi azi.

 

Eu sunt pustiu, tu îmi eşti oază...

în frâu spre trecerea slăvită,

pe strunele ce mai vibrează,

prin constelaţia vrăjită.

 

Îmi bea din adevăr lumina,

să mă petrec cu tine-n Rai,

şi-apoi ne vom vărsa ţărâna,

într-un suspin prelung de nai.

 

 

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

va multumesc, pentru ca/mi sunteti parte din univers! cu deosebit respect

[Ion Lazăr da Coza]

Orice poezie, orice poet are cititorul său.

Dacă o creaţie artistică s-ar putea cântări ori măsura, nu ar mai stârni controverse. Tocmai aici stă farmecul unei opere de artă.

Basmul tău nu-i efemer, Luminiţa.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Nu cred să existe poezie care să placă tuturor pentru că de gustibus non disputandum est şi apoi, nici măcar critica de specialitate nu a fost la unison privind o creaţie sau un creator, nicidecum noi cititorii, de aceea, atunci când ne exprimăm părerea asupra unei postări e bine să vorbim în nume personal.

Mie mi-a plăcut, şi încă mult.

[Sofia Sincă]

M-am refugiat şi eu Luminiţa în basmul tău şi am simţit efemeritatea.

Versurile bogate, meditative, muzicale şi originale. În viziune asupra stărilor poetice îngheţate de moment se simte o mână întinsă totuşi, spre lumină. Pentru o clipă de iubire, aşa cum mirific spune ultima strofă.

Îmi era dor de versul tău clasic Luminiţa Scotnotis şi-ţi mulţumim că faci parte din site-ul nostru.

Cu afecţiune, Sofy!

[Ionel Mony Constantin]

 Mă refeream la noi  cititorii

[LUMINITA SCOTNOTIS]

nici nu am de gand sa ma opresc! multumesc!

[Ionel Mony Constantin]

Partea proastă este că pentru a şti dacă o poezie este bună sau nu trebuie mai intâi s-o citeşti ! E valabil şi pentru proză numai ca acolo te decizi mai repede când sa te opreşti