Licurici

[chindea maria elena]

LICURICI

 

păşesc pe noapte

talpa ridică un zâmbet în colţul gurii

ghiduş când universuri străbate apoi se-ntoarce în piele

prin hrube tuneluri şi fante în mine păşesc

să-nluminez tuşa de-ntuneric spaima de bezne să spulber

va trebui să învelesc odihna atât de puţină

încât aproape lipseşte

 

luminiţe jucăuşe vin să-ncânte şi tremură-n pleoape

plimbarea noastră prin clipe  desenează adieri de magie

de prin stele adunate de buze atârnă ciorchine

felinarele nopţii

friabile

 

păşesc pe noapte în ziua din mine

  c-un licurici în tâmplă….

 

[chindea maria elena]

Ştii cum se spune Sofy:" un înţelept trist este un trist înţelept"! Prea mulţi ani m-am scufundat în tristeţe, în seriozitate, în verticalitate....până am înţeles că e o cale dreaptă dar risc să mă mumific! Şi-atunci am început să iau exemplu de la natură, de la oamenii de spirit care pot constitui modele, de la viaţă în întregul ei! Atunci am înţeles că trebuie să fiu flexibilă şi curgătoare cum e viaţa!  Jocul magic al vieţii - atât de serios dar totuşi joc de unde şi magia care ne cuprinde, ne vrăjeşte!

Că se găsesc câteva duzini bune de licurici şi greieri în tâmplă, nu încape îndoială! Vreo câteva monstre lăsai şi pe aici când m-apucă amocul! Da nu-i bai că rwefăcui mintenaş ceata înjumătăţită! Acu serios, cred că toţi păşim pe noaptea din noi - asta până apare un licurici care să spargă zidul nopţii, să ne elibereze cu luminiţa lui zglobie! D-aia îi iubesc eu - sunt un fel de David în luptă cu Goliat! Şi înving de fiecare dată! Dar trebuie ca sufletul nostru însetat de lumină să-i cheme, să-i invoce! Vor răspunde micii războinici negreşit!

Îmbrăţişări cu tot cu licurici şi greieri, Mari Ela 

[Sofia Sincă]

Dacă aş lua partea şugubeaţă a ta, Mari-Ela... aş zice că sunt mai mulţi licurici şi greieri în tâmplă... mi-ai spus tu odată.

Dar eu iau partea serioasă a poemului şi spun că metaforele ne poartă mereu în călătorii suprareale, adorate de tine. Şi de mine de când te citesc. Pornind prin noapte, cufundându-te în ea îţi e de ajuns o licărire, o luminiţă pentru a-ţi limpezii mintea. Şi aşa cum se zice că un om deştept doarme într-o oră cât alţii în trei, tot aşa şi ţie, care ai cunoscut întunecimea minţii, îţi e de ajuns doar o licărire pentru a te agăţa de ea.

Admir mereu puterea ta de a combina metafore, Sofy!

[chindea maria elena]

Onorată de a face parte din bibliotecă! Asta înseamnă că n-am voie să dau şi rateuri? Că doar om sunt şi eu...Şi mai îmi vine să mă mai strâmb câteodată, şugubăţ!...Cu drag, Maria Elena!  

[chindea maria elena]

E de-ajuns luminiţa unuia pentru a sparge întunericul pe suprafeţe mult mai mari decât suprafaţa lui!...Cu drag, Maria Elena!

[chindea maria elena]

...e, amu nutzule te lămurişi...e drept că te zărisem şi pe tine printre felinarele nopţii....şi-atunci mi s-a rotunjit zâmbetul...adică gura şi-aunit colţurile pe sub pălărie, oţeşte! Cu drag, Maria Elena

[Vasilisia Lazăr]

V-am dus poemele în Bibliotecă.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-de-poezie