Un pescăruş pribeag, rănit, pe mal

[Georgeta Resteman]

 

Pe cerul nopţii-n taine-nvăluite

Întunecate falduri de mătase

Luceferi blânzi, cu coame netezite,

Filoane de lumină, grandioase,

 

Feerice luciri prin văluri fine

Sărută lutu-nsufleţit de gânduri

Nădejdi târzii zăcând pe strapontine

Îşi cată împlinirea printre rânduri.

 

Pe-un ţărm uitat, cu urme de păcat,

Suspină marea-n creasta unui val

Când ţipă surd, în noapte-ncătuşat,

Un pescăruş pribeag, rănit, pe mal...

 

Cu-aripa frântă geme de durere

Cerşind smerit luminii îndurarea

Căci răstigni-şi-va strigătu-n tăcere

Şi-n zorii palizi cruce-i va fi marea.

 

Când magice sclipiri îmbrăţişează

Penaju-i alb, speranţele-mpietrite

Renasc. Pe cer, luceferii dansează

Sorbind nectar din clipele vrăjite.

 

Văzduhul înroşit de-al zilei astru

Ascunde lin al stelelor spectacol.

Doar pescăruşu-noată în albastru

Spre o iubire-ascunsă-ntr-un miracol. 

 

( din volumul "Rătăcite anotimpuri", ed. Armonii culturale, august 2012)

[Georgeta Resteman]

Mulţumesc, onorată de popasul dumneavoastră al tuturor în paginile mele. Domnule da Coza, pescăruşul meu e departe de albatrosul lui Labiş. Chiar nu m-am gândit că s-ar putea face o paralelă, dar dacă poezia mea vă duce cu gândul la cea a minunatului poet pe care-l iubesc mult, mă onorează. Nu-mi rămâne decât să muncesc şi mai mult şi să-l am drept exemplu de urmat. Acelaşi respect,

[Ion Lazăr da Coza]

Mă duce spre "Albatrosul ucis" a lui Labiş, poezia ta. Însă are farmecul ei.

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumoasă, spumoasă povestea pescăruşului rănit, Georgeta.

Mesajul descoperă fragilitatea sufletului, plin de compătimire faţă de fiinţa neajutorată... doar luceferii îl pot ajuta, să-i ia viaţa ca într-un vis albastru.

Poezia bună prozodic, cursivitate, muzicalitate şi frumos.

Deosebită preţuire, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos!