Prin insomnii căzut-am cu noaptea la-nvoială 

să mai visez ce n-am visat demult, 

să limpezesc chemarea mea astrală, 

de gânduri nebuneşti să pot să mai ascult! 



Dar vai, iubirea mea e astăzi oarbă, 

te vrea sub orice chip te-ar întâlni 

şi-n somn ar vrea timidă să te soarbă 

nerăbdătoare; şi-ascunse simţuri mi-ar stârni! 



Pe un altar de…

Unde-i lumina, spre care ochii mei privesc acum în noapte, 

unde-i cărarea pe care paşii mei doar lângă tine vor a o străbate 

unde eşti tu, cu doruri mii şi adâncimi de suflet neclintite 

să mi te sorb în roua dimineţilor ce nu le vreau smintite? 



În care adâncimi te-ai scufundat şi nu laşi soarele s-apară, 

pe ce nălţimi tu ai urcat şi laşi stingheră iubirea, să o doară? 

Ce gânduri tainice ascunzi în nopţile cu lună plină 

şi căror zei te-ai închinat…

                                      BOOKFEST 2012

Iată-ne la Ediţia a VII-a a  Salonului  Internaţional de carte Bookfest, 2012, în Pavilionul central ROMEXPO, organizat în perioada 30 mai-3 iunie.

Salonul se va bucura de 300 de evenimente: lansãri de carte, sesiuni de lecturã şi întâlniri cu personalitãţi ale lumii literare româneşti şi internaţionale, concerte, proiecţii cinematografice, reprezentaţii de teatru pentru copii şi cursuri de limbã…

S-a răscolit adânc

în mine lutul,

purtat de gândul

alergând nebun.

Mă doare, în esență,

tot trecutul,

neîntâmplat și fără căpătâi.

Se sting în mine,

aștrii cad în noapte,

la slujba ridicată,

drept, spre vis,

în forme nemaiîntâlnite

agonizau chemări

spre paradis.

Din curgerea eternă

ninge-ncet pe tâmple

geometria imperfectă

care sunt,

din existența formelor concrete

doar lutul cărnii mele

a fost…

tristă

de ceva vreme

priveşti un peşte

în acvariu

şi te vezi

în locul lui

un fluture se aşază

pe umărul tău

şi dezechilibrându-ţi gândul

cazi

în marea de lacrimi

a ochilor tăi

dintr-o sprânceană

îmi fac o barcă

şi cu o plasă

încerc să-ţi prind…

                             Te-aştept sub salcâmul iubirii dintâi

                             Şi sub candelabrele-flori parfumate,

                             Cu aripi de înger şoptindu-ţi:”Rămâi

                             În temniţa mea, cu uitate stigmate!”

                             Oglinda trecutului fie-ne stea,

                            …

priveşte

câte culori s-au strâns

pe trupul tău gândurile mele

au săpat amintiri roşii galbene verzi

numai tu ai rămas albă

prea albă printre atâtea nimicuri

întunecate zilele din ce se vor naşte

fără zâmbetul tău

neînvârtită planeta şi ea

va pieri odată cu tine

primul drum

dinăuntrul nostru:

o lumină de ploaie.

ca un arc magic

înflorit în culori

de dulce durere

dată în vis.

zâmbetul tău

rupea cerul, în stele

cu cald de ochi goi

de preaplinul sărat.

mi-ai udat căderea

să nu se rupă în jos

cu sudoarea din tălpi

neumblate…

Nu mai avem nimic a ne mai spune

Străini,frustraţi,în jumătăţi de lume,

Ne furişăm stupizi,fără speranţă

Tot căutând în beznă o dimineaţă



Nimic din ce a fost nu va să fie

Chiar de ni-s sufletele triste şi stinghere

Chiar de-am lipi iubirea ruptă

Mereu ne vom izbi doar de himere…



Vom naviga prin amintiri,haotic

Şi lacrimi obosite vom ascunde

Vom mai zâmbi,aşa,estetic

Şi noaptea vom urla în perne…



Şi totuşi vom uita…

nu mai caut în vestigii de amintiri

fulgere si tropote care sapă besmetic

după aripi de lumină

pentru a spulbera polenul iubirii

din primul vers

petrec strofa

stele hoinare

aşez frunze pe crengi

mai pun un vers 

deasupra gândului

desenez fluturi pe uşa albă

la umbra unei hore incinse

a unei zbateri

iubite

las mâna protectoare a lui Proteus

să…

prin geamul îngheţat

privesc absentă cum

ninge încet

melancolia dă târcoale colţurilor

deoarece nu mai poate intra cu uşurinţă în odaie

prinde ideea morţii

aşteaptă să păşesc siguranţa

dar

nu ţine

am învăţat

să privesc cerul plin de stele

şuierând veşnicia-n puncte cardinale

nu mă atinge nimic

aşez pietrele lângă cununi de măr înflorit

să le ningă

această imitaţie face să curgă…

Iubito, ce dar divin mi-a fost dat

să-ţi pot descoperi frumuseţea;

Din ochii tăi

se naşte minunea dimineţii,

când soarele răsare în stropii de rouă,

iar de sub gene,

noaptea alunecă pe cai fugăriţi

sub clipit de taină nespovedită...

Buzele-ţi cuprind mărgeanul

însângerat al oceanului,

în care valul sărută

apusul ultimei raze întârziate...

În căuşul palmelor,

se adună gândurile…

În vraja unui dulce tril

Ca picături de ceară caldă

Se-mpotmoleşte, mai să cadă

Un suflu ca-ntr-un vodevil.

.

Trupul firav, mişcat cu stil,

.

Prizând ciupit de fluieraş

Sau rostogol de apă rece

Dorul şi jalea să o sece

Ca-n gângurit de copilaş.

.

Spre nori, ca un vestit arcaş,

.

Modestă în cernita-i ie

Un dor de dimineaţă-şi cântă

Când iarba roua-n van îşi zvântă

În duh de jale fir să-i…

Ce tot cauţi femeie desculţă

pe cărări îngheţate,

ce rădăcini îţi aduni

şi ce sens te trimite

spre noapte?…

ABSURD FĂRĂ LIMITE

Aflăm din sursele media că s-au alcătuit programe şi proiecte de legi cu noi taxe pentru români. Să vezi şi să nu crezi: taxe de linişte; taxe de artificii;  taxe pe apa de ploaie (!!!???);  taxă de cal; taxe de căsătorie; ; taxe de vehicule lente;  taxe de şanţuri  ş.a., la fel de absurde. Pentru fumărit, ca-n epoca medievală, nu s-a pus încă. Dar nu e târziu.

Mai urmează taxa de aer, la milimetru cub, să aibă fiecare, cât îi trebuie.…

Dincolo de cer

dincolo de cuvinte

se bat talazurile altei mări

cu valuri de…

merg la câmpie

într-un lan cu grâu

să te zăresc Ileană-Cosânzeană

te caut la horă

pe tine Ană Lugojană

să te joc măcar  odată

sau pe malul mării

ca din spuma ei

să mi te fac Afrodită

dar nu te găsesc

urc în vârf de munte

la răsărit

să-ți strig în cele 4 zări

unde ești iubire?

dar ecoul…

Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul s-a sfârsit

Privind cum dincolo de tine,

Un colț de cer a putrezit.



Și nu mă pot striga prin gânduri

Să-mi fiu aproape cât mai sunt,

Aproape-n repetate rânduri

Rămân tăcere prin cuvânt.



Îmi ard amurgurile-n ape,

Și-aproape toate mi se sting

Când clopotul din suflet bate,

Și ne-mplinirile-l ating.



Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul e un dor, …

în noaptea asta înotam împreună 
prin sângele tău
te învelesc în câmpul verde al pielii
până roșesc florile de sânzâiene

în sărut
carnea ta se înfășoară ca o ploaie interminabilă
pe geamătul nisipului

mă las mușcată până la inălțare
până la atingerea luminii din labirint

și dacă nu se coc merii sălbatici
 e suficient să lipești ochii 
de sâni
doar atât cât țipătul oaselor
să audă cântecul mării

Simţi, spune-mi, tu simţi?



Simţi, spune-mi, tu simţi…