Bad Gastein

Zorii palizi se joacă

de-a v-ați ascunselea

printre trunchiurile de brazi,

crestele golașe s-au gătit

cu voaluri de ceață

și întreg Bad Gastein devine

o saună sub pâcla lăptoasă.

Abia când soarele s-a dezmeticit

furnicile colorate și-au reluat

slalomul pe pârtia imaculată.

Pe cadranul…

cât de frig îmi era lângă tine

când ardeam și-ți vedeam ochii goi!

mi-era rău... dar atâta de bine!

din atât de departe de mine

căutam să te-aduc înapoi...

cât de frig îți era lângă mine

de-mi cereai să te las să trăiești!

altceva să-ți fi dat, oare cine?

fiori mai adânci omenești?

cât de frig ne era împreună

sfâșiați de dorințe șuvoi!

dureros împletite mai sună

glasul meu, glasul tău, între…

ne purtăm de parcă suntem ultimele ființe

de pe pământ aș păstra doar ghețarii

ileana cosânzeana vorbește la telefon

cine era fă

zmeul

zmeilor dă o petrecere de burlaci

să-și rupă gâtul în prima noapte

cu acceleratori

iubirea arată ca un soare asamblat în taiwan

sună meschin dar criza ne afectează pe toți

găsim afișe pe ușă

ești în pagini aurii deci exiști

la ieșirea din gară hoți ca…

Este o zi unică în an: de pioșenie, sinceritate, recunoștință și împăcare. De slavă și cântări străbune, în semn de respect pentru moșii și strămoșii noștri, pentru părinții trecuți în lumea umbrelor, pentru unicul Prunc, născut spre a mântui lumea.

Este în tradiția noastră obiceiul de a ne deschide sufletele și a ne ura un sincer Crăciun Fericit!

Să aveți parte de sănătate, liniște sufletească, pace și iubire față de cei dragi inimilor voastre!

La mulți și fericiți…

Prin păduri împotmolite de-ale brumelor căderi,

Mult aș vrea să văd culcate ale iernii mari poveri!

Fulgi dansând prin rămuriștea înghețată din zăvoi

Și troiene spulberate peste case, peste noi.

Prin hogeaguri fumegânde se țes calde adieri

Ce pornesc spre zări, răpuse de ai iernii…

Fiecare femeie
o pătură nouă
s-a înghețat singur
să nu mai fie
praf de stele
pre-text
să ne întâlnim
unul în altul.

dorm

cu

istoria

în

pat

Costel Zăgan

mergeam pe cărăruie orbecăind prin noapte

mai tresăreau în mine și plânsete și șoapte

călcam pe lutul rece cu talpa numai spini

lătrau la mine câinii uitaților vecini...

mă-ndepărtam de casă cu fiecare pas

pe drumul fără capăt și fără de popas

mergeam sub cerul nopții departe de pereți

lătrau la mine câinii tăcuților drumeți...

când în orașul mare tot singur am intrat

nici inimă, nici poartă deschisă n-am aflat

mergeam cântând un…

Seara-mi miroase-a muze, țigări și ciocolată.

Prin ger, cu gura arsă, pășesc pe strada goală;

Ajuns în casă, tremur, plutește lumea toată.

Pe jos stau visuri sparte și coji de portocală.

În cioburi ascuțite pășesc cu nepăsare.

Și talpa-mi sângerează-n șiruri disperate –

Pe-amprente ruginii, trec șiruri crugătoare.

Seara-mi miroase-a fier și a icoane sparte.

*  *  *

Un șir de răni trecute, s-au prins…

Frunze, foi de viță bună

Ascultați ce-ar vrea să spună...

Și iar verde crengi de-alun

Stați în loc, am să vă spun:

Dulce vorbă românească

Vine-n prag să vă dorească:

Cum e luna de iubită, să vă fie…

În memoria lui Federico Garcia Lorca

Luna-n seceriș se nalță;

Și lunaticii măceși…

Lupul urla din frunze

- cina lui de taină -

parcă-n pene-ascunse:

codrul n-are haină.

Coaptă-i zău fătuca

- gata-i de cules -…

Încă mă mai leg
genunchiul stâng
mă ține dreaptă
pe drumul meu
am avansat
o treaptă

tu la vorbitor

un vulcan de zăpadă

limba română

haiku de Costel Zăgan din Fulger în trei…

sunt scris pe toate părțile

de tot ce-a ajuns să mă vadă

gol și alb cum eram...

m-am umplut de semne și culori!

pe ființa mea fragilă și pură

lumea-și încearcă veșmintele...

pe mine lucrurile lumii toate

și-au scrijelit leatul și numele

ca pe-un perete cu varul căzut

turn bătut de-anotimpuri

turn cu iedera arsă...

atunci când în zori

un frig lichid mă biruie

aș vrea să îmbrac numele

și poemul tău…

Ochiul parcă răscolește

stuful des. Se-aude bine

fluierând un solz de pește.

Vântul mut stă să combine

apele în mal. Un clește

prinde raci fără scăpare.

Soarele se scaldă-n ciuturi

însetat. Din deal apare

umbra unor începuturi

de apus. Sălcii impare

printre plete vor să scape

val cu val. Doar piatra știe

cum să acordeze-n clape

susurul. Frunza pustie

curge în plutiri…

iubirea și lumea posibil adio

în suflet tristețea cum n-o vei mai ști-o

rămâi tu femeie nimic nu te-ncânte

nici moartea nici viața să nu te-nspăimânte

cum sunt eu bărbatul de-o cruce bărbatul

făcut pentru tine mereu vinovatul

din două sau trei de tăceri de minute

nu facem un an din tot ce-au…

Când ești beat știi doar

că trebuie

să bei

și te trezești

străin de tot ce ai făcut.

Dragostea?

e un blestem

te umilește, te ucide

ca să renaști nemuritor.

Dragostea e o otravă

a morților vii

ce vor să te aibă

sub ei și deasupra

creierul ți-l încheagă

cu saliva

plăcutul fior

al existenței pământești.

Se cred zei

dar și zeul moare

de dorință.

Îți vinde vise

din propria ta viață…