Plutiri

[Dinca Valerian]

Ochiul parcă răscolește
stuful des. Se-aude bine
fluierând un solz de pește.
Vântul mut stă să combine
apele în mal. Un clește

prinde raci fără scăpare.
Soarele se scaldă-n ciuturi
însetat. Din deal apare
umbra unor începuturi
de apus. Sălcii impare

printre plete vor să scape
val cu val. Doar piatra știe
cum să acordeze-n clape
susurul. Frunza pustie
curge în plutiri mioape

peste prund. În iarba rară,

cântecele își împarte

greierul. Un tunet cară

liniștea în loc departe...

... parcă-i tulnicul de seară.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Multumesc pentru vizita si comentariu. Ma bucur sa aflu ca v-a placut.

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, depinde de starea în care ești la momentul lecturării, dar și de cum o citești. Se vede că azi am avut o stare prielnică cititului, fiindcă tare mi-a plăcut.

[Dinca Valerian]

@ Chris  Multumesc pentru apreciere.

[Chris]

foarte frumos!

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Fraze  cam scurte, intr-adevar, dar asta a fost inspiratia. E un fel de fotografie, o expunere rapida. Depinde cum citesti.  Cred ca depinde si de dispozitia de moment. Ardelenii sunt mai molcomi, mai ales cand aud tulnicul.  Punctul despre care mentionezi l-am uitat dupa ce am adaugat strofa a patra (numai cu trei mi se parea oarecum neterminata) Si la titlu m-am impotmolit, dar poate ca voi reveni. Una peste alta, daca ti-a placut , e bine. Multumesc pentru comentariu. Toate cele bune.

[Sofia Sincă]

Un apus pe mal de apă. Metaforele sunt musicale, există multă trăire în pastel, iar rima încrucișată dă formă efectului liric. Însă, frazele scurte dau o oarece șchiopătare ritmului.

mioape. - punctul este de prisos.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi