omul adio

[miodrag radanov]

iubirea și lumea posibil adio

în suflet tristețea cum n-o vei mai ști-o

rămâi tu femeie nimic nu te-ncânte

nici moartea nici viața să nu te-nspăimânte

 

cum sunt eu bărbatul de-o cruce bărbatul

făcut pentru tine mereu vinovatul

din două sau trei de tăceri de minute

nu facem un an din tot ce-au fost vrute

 

și câinele meu de apă și pâine

s-ar plânge la morți și la ziua de mâine

de cât mi-e de dor bat la case străine

căci dintre noi doi tot lui i-e mai bine

 

cu bani de-aș plăti o speță de moarte

și vechiului noul să-i pun deoparte

nici nu mi-ar fi frică nici nu mi-ar fi teamă

că-n cer Dumnezeu mi-e tată și mamă

 

 

și chiar de mă ceartă s-ajung ca oricine

de El de nu mor măcar de rușine

 

 

[miodrag radanov]

mulțumesc, Chris, Vasilisia, doamna Sofia, sărbători fericite!

[Chris]

cred ca acesta este stilul, putin tenebros,

frumos, citit cu placere,

[Vasilisia Lazăr]

Curge frumos, muzical.

[Sofia Sincă]

În ideea autorului, una clară şi pragmatică ar fi că bărbatul are viață de câine alături de femeie. Transpusă în cuvinte este recepţionată așa până mă voi obișnui cu stilul.

mi-e de de dor - de scos un de, și așa sunt destui în lungul poeziei

nici nu mi-ar fi frică nici nu mi-ar fi teamă - sună pleonastic. Spune același lucru - frică, teamă.

Versul bine ținut în măsură, nu excelent, dar bine, iar rima simplă dar corectă.

Am citit cu plăcere,

Sofi