ion

[miodrag radanov]

ne purtăm de parcă suntem ultimele ființe

de pe pământ aș păstra doar ghețarii

ileana cosânzeana vorbește la telefon

cine era fă

zmeul

zmeilor dă o petrecere de burlaci

să-și rupă gâtul în prima noapte

cu acceleratori

iubirea arată ca un soare asamblat în taiwan

sună meschin dar criza ne afectează pe toți

găsim afișe pe ușă

ești în pagini aurii deci exiști

 

la ieșirea din gară hoți ca taxiurile

așteaptă soarta

o femeie cu glezna ușoară mă pipăie tandru

într-un episod ischemic rapid și tăcut

sufletul se întoarce la

Dumnezeu și el un țăran

când sărută pământul

 

[miodrag radanov]

mulțumesc ptr observație, aveți dreptate, acel vers făcea mai mult rău... l-am eliminat ... a fost mai comod decât să pun ghilimele plus că textul are mai multă forță în forma prezentă...mare plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule, vi s-a spus să puneți acel vers în ghilimele. E unul dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Eminescu. Altfel, veți fi acuzat de plagiat.

[Valeria Merca]

Am citit cu plăcere.   

Versul 

„nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, se pune între ghilimele fiind identic cu primul vers din Odă în metru antic de Mihai Eminescu. Vi s-a sugerat în comentariile anterioare. 

 

[Sofia Sincă]

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

M.Eminescu

[Mihaela Popa]

"nu credeam să-nvăț a muri vreodată" M. Eminescu :) (Mulţumesc, Sofi! Eram cu gândul la Stănescu)

frumos!

[Chris]

foarte frumos! mai ales finalul

[Sofia Sincă]

Cât de bine zici!

Un stil ironic, sarcastic dar foarte bine aranjat. Poezia postmodernă își critică contemporanii într-o existență fadă, într-o rostogolire continuă.

Titlul foarte semnificativ  căutat, iar ultima unitate este magnifică. Reprezintă un cumul total.

Felicitări!

Sofi