Între lumi

[Lia Teodora Ianto]

Când ești beat știi doar
că trebuie
să bei
și te trezești
străin de tot ce ai făcut.
Dragostea?
e un blestem
te umilește, te ucide
ca să renaști nemuritor.
Dragostea e o otravă
a morților vii
ce vor să te aibă
sub ei și deasupra
creierul ți-l încheagă
cu saliva
plăcutul fior
al existenței pământești.
Se cred zei
dar și zeul moare
de dorință.
Îți vinde vise
din propria ta viață
cuprins de milă
îl dezgustă
amorul tău fanatic.
Te alungă cu oglinda
în care vezi
doar dragostea.
Pe vremea când eram îndrăgostită
a uitat că eu nu am sentimente
trăiesc în mine singură.
Mă mut în altă inimă
sorbindu-ți dorul respir
în noaptea asta
stau trează
îți voi croșeta viitorul
până vei muri.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Cam alambicat. Să fii îndrăgostit și în același timp lipsit de sentimente, cam greu de înțeles. E doar un exemplu.

[Sofia Sincă]

Bun titlu, deoarece textul acolo se află: între lumi. Mai precis între lumile lirice.

Cu mai multă sensibilitate, din ideile tale, abia înșirate se poate crea cu ceva înflorituri poem, poeme mai puțin rigide decât acesta. Însă gusturile nu se contestă.

Am citit cu plăcere,

Sofi