în mâna ei eram grâu și pământ     …

Din polul nordului barbar, un cer păgân mă însoţea

Şi lumina un geniu frânt, un strigăt surd ce înghiţea,

Un anotimp venit târziu - bătrân druid căzut în van,…

 - Poate nu o să crezi dar nu sunt niciodată singură. 

  Cuvântul mă poate înflori prin zăpezi,  

  poate iubi pietrele în argintiu, 

  poate număra țipetele, oasele, iepurii de turtă dulce...

 el vede chiar două semilune  

 și respirarea lui merge mândră ca o cometă cu gât de girafă  

 cu rost sau nerost, miroase în rostire a revărsare 

 ca o deltă răsărită din piept, 

 ca o revelație, un noroc cu ochi prin care vezi mai mult decât se…

sub steagul alb al unei imposibile revoluţii

defileazã idealuri niciodatã ideale

bocancii învaţã sã turteascã iarba

când cu stângul când cu dreptul

într-o cadenţã atât de diferitã de armonie

asemãnãtoare cu bãtãile de inimã

din…

și-arunci o mare între noi -

adâncuri albastre

furate din geamătul fluviului

care trece mereu prin jazzman-ul meu

în fiecare miercuri

când mansardele se înconvoaie

ca niște cerșetori flămânzi

lipsite de dragoste și cântec

luciu de saxofon și întuneric, iubitule

degete aruncate în pielea femeii

ce nu-și mai găsește locul

când fulgerul nebuniei scaldă cerul

și-n puterea…

(variantă)

aş fi trecut neobservatǎ

strecurâdu-mă printre respiraţiile

tăcerilor

aş fi putut păşi atât de departe de tine

încât

ne-ar fi pierit și orizontul

aș fi trecut chiar grăbită

tangent

cu umbra ta

sfărâmând…

Mi-e gândul cum marea divină se cerne,

Un rai de poeme din vorbe eterne;

Mi-e ultima slovă nisipuri nescrise,

Strivitul ecou pe-un tărâm între vise.

Şi-i frigul în brume pleiadă de stele,

În ger inorogii cu suflete grele;

Mai arde în urnă o umbră-negrită,

Prescură de pâine din neguri scobită.

Mi-e vifor şi ninge a iarnă amară,

Iar frigul îngheaţă pe-o albă povară;

Miroase a mere şi frunzele-s crude,

Miroase-a pustiu şi…

Inima, acest spațiu obscur

fără linie și punct

se revarsă-n călimară - 

pete de poem…

Te-am adormit fără să-ţi cer iertare

perna lua conturul fiecărui gând,

trăiam curat prin flori nemuritoare

şi-ţi legănam uşor tăcerile pe rând.

Erai frumoasă, Doamne ce frumoasă

cu părul răvăşit pe albe lenjerii,

aveai mirosul crud şi faţa luminoasă

asemeni multor stele din alte galaxii.

Cu tine universul avea şi sens şi viaţă

când incercam să trec printre tăceri,

să te trezesc,…

Spre sentimentul tău de noapte

Mă mai aștepți? Mă mai îmbii?

Mi-e dor de sfârc și mere coapte

Crescute-n tainele târzii.



Abia ne mai ghicim pe umbră

Pe unde-ar trebui sosit;

Sub brume noaptea este sumbră

Pe drumul veșnic rătăcit.



Va ninge mult peste păcate

Cu puf de aripi îngerești;

Vom constata că nu se poate

Păși, decât prin praf de vești.



Vom ține minte despărțirea

Ca pe-un izvor secătuit

De lumea care…

Omul orb ştie că are mamă,

Că are ţara ca un stup măreţ

În care chiar de mierea este dulce

Înţelegerea de sine are preţ.

Omul orb mai ştie că…

De câte ori se-nchide noiembrie tresar

Pe ultima redută, în bătălii de vânt,

Semeţe crizanteme cad frânte la pământ

Şi marea naşte vulturi în coamă de-armăsar.

Nu mă lăsa! Mai prinde în ochiul din cuvânt

O lacrimă de lună cu stele din brumar

Şi-amanetează timpul în colţ la cârciumar

Să ne iubim o toamnă-n tăcere de mormânt.

Îmi e de-ajuns privirea, cu ea mă pui pe jar,

Mă-nlănţui fără lanţuri, cu trupul m-ai…

nu sap adânc pe oglindã

doar un anotimp

cât o ploaie de varã

perversã viaţã

eşti o femeie frumoasã

cu dorinţe flãmânde

te posed cu sãlbãticie

mã arunci în extaz

pânã dincolo de sânge

te mângâi uşor

primesc muscãturi otrãvite

cum sã te iubesc

fãrã sã-ţi devin sclav

cum sã te…

atâta ger adunat în călcâie

atâta viscol în oasele mele

în iarna asta nu-i loc pentru lacrimi

înzăpezită lumina

stă cu tristețea în mâini

mușc din ea ca dintr-un măr copt în vatra bunicii

mestec încet să nu-mi rămână în gât

niciun vierme uitat în memoria seminței

prin suflet trece un drum bătătorit de coase

înghit ca și cum aș înghiți prima împărtășanie

„ ce bine e acasă” îmi spun și aprind steaua de Crăciun

sub un strat de piele

odihnește noaptea

eu - mai albă decât steaua

ce-și scutură lumina

ies din mine - rugăciune lângă troița

de la marginea drumului

cântec pentru păpușari și volbura câmpului

pentru pasul hoțului și strigătul nebunului

oglindă adunând sunete

în trena unei dimineți

altfel fără tine

când ascuns în ceață

îmi vorbești despre inocență…

Nu încerc să te scot din peretele inimii 

te-am așezat cu atâta migală

în nopțile fără har;

rareori,

când am vrut să te azvârl

poemul creștea în mine

sugrumându-mi voința,

să fiu poet fără muză 

e ca și când aș vrea să pictez un tablou

în arcadele memoriei

cu un singur sărut,

cum s-ar vedea răsăritul

fără strop de culoare în buzunar;

rămâi puntea mea

spre cuvântul nerostit…

CONCURSUL LITERAR INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI PROZĂ ”MAGIA SĂRBĂTORILOR” - EDIȚIA I - 2013 se dorește un mod de a promova autori de creație literară.



REGULAMENT:

CONDIȚII DE PARTICIPARE:

- la concurs se pot înscrie autori de poezie și proză scurtă, indiferent de vârstă, dar care nu fac parte din Uniunea Scriitorilor Români, cetățeni români cu domiciliul în România sau în străinătate;

- participarea se poate face la una sau ambele secțiuni, ”POEZIE” și ”PROZĂ…

Ieri s-a sărbătorit MAREA UNIRE, azi la PUNGESTI se arată:

Ciurul cu găurile rare…