Ciurul cu găurile rare

[Marin Moscu]

Ieri s-a sărbătorit MAREA UNIRE, azi la PUNGESTI se arată:

 

Ciurul cu găurile rare

 

„Ţara noastră aur poartă,

Noi cerşim din poartă-n poartă”,

Lăsăm dragostea de casă

Pentru-o viaţă mai frumoasă.

 

Vin străinii şi ne cară

Ca pe robii fără ţară,

Ne sufocă, ne înjură,

Ce dau azi, mâine ne fură.

 

Noi rămânem cum am fost,

Izgoniţi şi fără rost,

De ne întoarcem acasă

La ai noştri nu le pasă.

 

Pun taxe şi biruri multe,

De noi nu vor să asculte,

Să avem locuri de muncă,

Să n-avem gânduri de ducă.

 

Şi aici, în ţara noastră

Viaţa-i tristă – floare-n glastră

Ce-şi închină-al ei calvar

Pentru un bănuţ în dar.

 

Vin bogaţii, ne-ntind mâna,

Ne-arată paiul, noi bârna,

Scot aurul pe nimic,

Spun că noi avem câştig.

 

Le-am dat şi petrol şi gaz,

Moare ţară de necaz

Că suntem vânduţi de cei

Ce se cred că-s Dumnezei.

 

Răbdăm chinuri ca-n poveşti,

Gaz de şist noi la Pungeşti

N-o s-avem pentru urmaşi

Din cauza unor laşi.

 

Ţara a ajuns un mare

Ciur cu găurile rare,

Din adanc se cerne tot

Ce ne-a dat Domnul ca rod.

 

Ei o vând cu tot cu noi

Ca la groapa de gunoi

Şi promit c-o ducem bine

Nu chiar azi, doar poate mâine…

 

Când o fi mâine, o fi,

Cu ei ne vom război

Să nu apucăm de-ndată

Să „cerşim din poartă-n poartă”!

 

[Mihaela Aionesei]

”Ţara a ajuns un mare

Ciur cu găurile rare,

Din adanc se cerne tot

Ce ne-a dat Domnul ca rod.”-din păcate aste este realitatea și d-voastră ați surprins-o foarte bine.

[Gabriela Grădinariu]

Ştim a ne lamenta frumos, chiar în versuri!

[Mihaela Roxana Boboc]

Ce mai e de zis?! Nimic, doar de făcut sunt multe. O revoluție!

[Sofia Sincă]

Un bici, revoltă, sarcasm. Însă ai lungit-o cam mult... din punctul meu de vedere. Şi apoi în acest ritm de 6-7 silabe este o poezie simplă. Dacă se dorea lungă era bine să fi avut versul de 10-11 silabe şi devenea mai apăsătoare.

În titlu ai găurile. E de preferat găuri, nearticulat.

Dar asta este doar părerea mea!

Sofy