nu toți eroii sunt erori

[Calotescu Tudor Gheorghe]

sub steagul alb al unei imposibile revoluţii
defileazã idealuri niciodatã ideale
bocancii învaţã sã turteascã iarba
când cu stângul când cu dreptul
într-o cadenţã atât de diferitã de armonie
asemãnãtoare cu bãtãile de inimã
din piepturile oferite gloanţelor
cu speranţa eliberãrii
un fel de altfel de sinucidere
o evadare suspectã din lume
spre dincolo
..........................
doar eroii care au murit sunt ideali
se mulţumesc cu un monument funerar
şi cu o lumânare o datã pe an
..........................
nicio lume nu-mi vine bine
nu pentru cã au vreo vinã
poate doar cã eu nu ştiu sã le îmbrac
şi totuşi într-o zi
ceea ce nu pot cuprinde acum
toate aceste realitãţi care nu mã încap
mã vor intersecta într-un punct
numit moarte

[Chris]

Şi mie mi-a plăcut acest poem-omagiu cu gust amar, aş zice! Am citit cu plăcere :))

[Gabriela Grădinariu]

Idealuri câteodată ideale pentru a intra în ton cu titlul. Îmi plac ideile tale şi mai ales veşmântul în care le îmbraci. Ai creat un stil propriu, admiraţie!

[Ion Lazăr da Coza]

Titlul e remarcabil. Totul e de remarcat.

da Coza

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet

...speranta este totul

incepe de la titlu si infloreste in final

moartea nu e o pedeapsa

mie asa imi place sa cred

[Mihaela Roxana Boboc]

Aceeași profunzime cu care ne-ai obișnuit. Un final excelent!

[Corina Militaru]

şi totuşi într-o zi
ceea ce nu pot cuprinde acum
toate aceste realitãţi care nu mã încap
mã vor intersecta într-un punct
numit moarte Excelent final!

[Sofia Sincă]

Profund, tonic, despre viaţă, eroi şi moarte. Un text complex, tot numai reproş, nemulţumire... Desigur, automulţumirera nu aduce nimic bun, dar o fărâmă de speranţă, acolo, nu strică...

Oricum, admir compoziţia convingătoare!

Sofy