...și vine decembrie șchiopătând

[Mihaela Aionesei]

atâta ger adunat în călcâie

atâta viscol în oasele mele

în iarna asta nu-i loc pentru lacrimi

înzăpezită lumina

stă cu tristețea în mâini

mușc din ea ca dintr-un măr copt în vatra bunicii

mestec încet să nu-mi rămână în gât

niciun vierme uitat în memoria seminței

prin suflet trece un drum bătătorit de coase

înghit ca și cum aș înghiți prima împărtășanie

„ ce bine e acasă” îmi spun și aprind steaua de Crăciun

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

aprind steaua de Crăciun... din suflet  și mușc din ea ca dintr-un măr copt în vatra bunicii, în iarna asta în care nu-i loc pentru lacrimi...

[Mihaela Aionesei]

vă mulțumesc tuturor pentru căldura cuvintelor.

să avem toți de aprins o stea-acasă!

[Ion Lazăr da Coza]

Am citit cu plăcere o poezie vie.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Tratament contra gerului din noi, un Crăciun acasă. Admirabilă evocare a stării de aşteptare  febrilă... Preţuire!

[Chris]

Foarte frumos :))

[Corina Militaru]

Frumos scris! :)

[Mihaela Aionesei]

mulțumiri pentru semn, Ana Ardeleanu.

domnule Crețu, viermele acela este ca o obsesie.îl veți mai găsi în poemele mele:)

mulțumesc pentru apreciere.

decembrie va șchiopăta până când vom fi toți la masa de Crăciun...mulțumesc, Mihaela.

sunt ...puțin din toate:) mulțumesc pentru aprecieri d-na Sofia.

am corectat .îmi cer iertare, graba, bat-o vina!

[Sofia Sincă]

Poezie romantică a lui decembrie. Foarte frumoasă şi afectuoasă, cu puţină melancolie, cu puţină nostalgie a sărbătorilor şi cu mult frumos. Se simte miros de brad şi de cozonac cu nucă.

Am citit şi am admirat!

Sofy

șchipătând - atenţie la titlu

[Mihaela Roxana Boboc]

Of, un decembrie șchiopătând în călcâiul memoriei! Aprinde, Mihaela, steaua poeziei și n-o lăsa să coboare...

L-am strecurat în suflet!

[Ana Ardeleanu]

Plăcut surprinsă!