Intrarea-n iarnă

[Vasile Ionac]

Spre sentimentul tău de noapte
Mă mai aștepți? Mă mai îmbii?
Mi-e dor de sfârc și mere coapte
Crescute-n tainele târzii.

Abia ne mai ghicim pe umbră
Pe unde-ar trebui sosit;
Sub brume noaptea este sumbră
Pe drumul veșnic rătăcit.

Va ninge mult peste păcate
Cu puf de aripi îngerești;
Vom constata că nu se poate
Păși, decât prin praf de vești.

Vom ține minte despărțirea
Ca pe-un izvor secătuit
De lumea care stinge firea
Cu cețuri mari, sub asfințit.

Poate cândva, printre cuvinte,
Ne vom privi cu nostalgii.
Vei regreta c-ai fost cuminte
Purtând mantale numai gri.

Voi regreta c-am dat dreptate
Atâtor false clevetiri,
Făcându-ne din vânt cetate
Și din atingeri rătăciri.

Spre continentul stării tale
E cam târziu să mă urnesc;
E iarna oare-o nepăsare
În viețuitul pământesc? 

[Vasile Ionac]

vă mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Vei regreta c-ai fost cuminte

Și multe alte adevăruri.

da Coza

[Chris]

Foarte frumos. Citit cu deosebită plăcere :))

[Mihaela Roxana Boboc]

Făcându-ne din vânt cetate 
Și din atingeri rătăciri. 

cât de frumos au sunat aceste versuri. Mesaj puternic!

[Corina Militaru]

Voi regreta c-am dat dreptate 
Atâtor false clevetiri, 
Făcându-ne din vânt cetate 
Și din atingeri rătăciri.  Minunat!

Citit cu deosebită plăcere.

[Sofia Sincă]

Mereu contopirea dintre sentiment şi anotimp... încât nu prea ştii de partea cui să te dai: de farmecul iernii sau de al sentimentului. Mai bine le luăm aşa ample cum sunt.

Şi admirăm totul, mai ales prozodia corectă şi parfumată.

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

"E iarna oare-o nepăsare
În viețuitul pământesc?"-poate e doar echilibru pe care nu-l avem o viaţă întreagă...Felicitări!

[Roza Dinvale]

Va ninge mult peste păcate
Cu puf de aripi îngerești;

mi-a placut mult