Trăind în castele de gheaţă, la poluri,

te mistuie teama de ecuator.

Nu vii când lumina dispare în goluri

de timp şi de rost, când iluzii mari mor.

Ai putea să pleci într-o sanie iute,

adusă de reni din poveşti, fabuloşi,

dar sufletu-ţi rece nu mai spune du-te,

chiar dacă piticii zglobii şi sfioşi

te-ndeamnă să pleci spre ţinuturi de vară.

Aceste vârtejuri de vânt îngheţat

te ţin prizonieră din zori până-n seară

în golul iernatic în care-ai…

Secretul meu era că-n tăinuire

se zămisleau fierbinţi simţiri de cer

şi refuzau să fie amăgire

ori vise care într-o clipă pier.

Secretul meu era că din iubire

trăiam incandescent, purificat,

părea o lege mai presus de fire

să fiu de flăcări nalte devorat.

Secretul meu era că te-am simţit

profund unită cu fiinţa mea,

scăldaţi în roua de azur topit,

vegheaţi în zorii zilei de o stea.

Secretul meu era că amintirea

mă mistuia, mă…

smerit se ivise

când zorii se sparg

un freamat de vise

prin colțuri de larg

nu sta să dezlege

ce sorți au decis

canoane de lege

în timp neprecis

din tâmple mă scutur

spre pași să-l îndrum

să țeasă în flutur

omagiul de scrum

doar o arătare

de zbor necuprins

tocmită să care

poveri ce n-au prins

prin greaua sudoare

în trup o înclin

nicicând să doboare…

Peste turbionul de lumină, ascuns în eter,

din care, ca un râu auriu, izvorăşte cuvântul,

mereu aplecată stai tu în descântec

să dai vrajă rostirii în ore astrale.

Copilul cu mintea isteaţă, dar cu suflet sfios,

ivit din irizarea amintirilor, odată cu-amiaza,

te contempla fascinat prin lanuri înalte şi verzi,

desculţ, fără straie azurii, pictate cu îngeri…

Descântecul tău îl cuprindea, şi-l simţea

ca pe un râu de lumină…

...viermele era înlăuntrul copacului,

copacul nu era pentru toţi,

un singur alambic va distila melasa

de la rădăcină la frunză

pregătindu-ţi spirtul pentru noaptea de henna în care tu beat de dorinţă vei migra intens din instincte gregare pe acea pajiște pe care o poţi călca așa cum poftești

vei chefui și vei râde cu musafirii veniţi la "pâinea steagului", apoi, vei aștepta să mă ai așa cum îţi dorești... anadromă...

Voi fi o povară atât de mare încât,…

În brațele zăpezii, iarna adoarme fără bocanci, palton,

Mănuși, iar tu, ascuns într-un album, surâzi puțin cam monoton.

Cu gânduri adâncite în ceai, cu o ștearsă înfățișare

Te-aștept și azi, dar în zadar. Trimite-mi o mică-mbrățișare

Sau o scrisoare, sau poate dacă ai vrea doar vreo câteva vești

Să știu că binele-ți clădește viața și nu vinul de Fetești.

                                                                     Mă mai…

Pe un soare ideatic lacul degetele mută

El și ea-n șoptirea nopții răscolesc o vorbă goală

Bucuria timpul țese și noblețea împrumută

Mâinile agită simțuri ochii-n aripi se răscoală

El și ea sărută versuri în acorduri de vioară

Scriu cu visul la vedere coala pare în furtună

Și suspine se frământă într-un toc de domnișoară

Pe o bancă fără tablă vântul verbele răsună

Sunt ei doi sortiți iubirii într-o viață…

soarele cu dinți -

la ușa doctorului

un gură-cască

     *****

viață în deșert -

nimic mai mișcător

decât nisipul

     *****

la gura sobei -

stând de vorbă cu bunul

zmeul din povești

     *****

toacă sus la schit -

un ceai de sunătoare

în cana mamei

     *****

cântec de mierlă -

toate partiturile

fără cuvinte

    …

Rondel de criză

(PANDEMIA)

Motto:

“Si vis pacem para bellum”

(Dacă vrei pace,pregăteştete de război)

Eu cred că ne autodevorăm.

Uitând de ce e rău şi ce e bine,

Iubim ce poate doar sa ne dezbine,

Ne bucurăm atunci când sângerăm.

Eu văd cum prea uşor ne exprimăm,

Sub mască ura făr-a-ne reţine.

Eu cred că ne autodevorăm,

Uitând de ce e rău şi ce e bine.

Eu cred că nu putem să ne-mpăcăm,

Incrâncenaţi…

toți plecăm spre noapte

câte unul

rânduind în palme

mici bucăți solare

până mă duc și eu

cât ard în așteptare

din sufletu-mi carote

voi da la fiecare

voi năvăli spre ani

ca umbra de tsunami

răscolind prin lacrimi

adâncite-n mări

și când ajung la mal

la malul altor…

Ascultă strigătul meu, Doamne,

și nu lăsa vulturii să ciugulească mâna de boabe

pe care le-am cules din lanul de grâu

când am avut timp,

și dă izvoare pustiului să le plimbe prin catedrale de pace,

să nu rămână umbră care să nu cunoască…

din tăceri ruginite

s-aprinde un gând

nedecis

nedescris

de plăcere flămând

te-ncolțește

te gustă

te dă jos la pământ

haina ta arde-n flăcări

scrum e dusă de vânt



ești pradă 

ispită

te lași neoprită

aprinsă durere

îmi lași ca avere

lumina de lună

te-arată nebună

ispită și pradă

cu gust de otravă



buze reci prind fierbinte

lipite de corp

cu atingeri te frige…

ard în felinare cearcăne de ceață

deslușind nocturne colțurile-n străzi

scufundați în stele nourii îngheață

cerul geme…

Când lacrima se stinge în cuvânt,

Brăzdează cerul unor suferinţi.

O palidă lumină şi un vânt

Mângâie pleoapa ochilor cuminţi.

Prin aer, risipit, un scurt descânt,

O rugăciune,…

atât de viu

atât de viu

e punctu-n care-ncep să fiu

acolo unde setea-i ceață și zorile se-aprind în sânge

acolo inima învață să crească-n zboruri până-nvinge

acolo unde râuri line în murmur cald se contopesc

acolo te-am găsit pe tine ca un atins de dor ceresc

acolo unde sparte-n valuri apele noastre s-au ales

îndepărtați am fost de maluri în unde fără de-nțeles

prizonierati în somn adânc ca visul nopții să ne spună

că…

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit fericiți pe cercul carnal 

prin care soarele va înfige câteva săgeți 

în inima unei banalități

Sub imensitatea descompusă între noi doi

iubirea își va elimina din metamorfoză ochelarii

Tot oarbă rămâne în acțiuni definitorii

Va lega…

Pictez un ochi verde și unul brun,

cu pleoape transparente și pupile colmatate

de boarfe întinse până după ultimul punct.

Mă văd ,

se învârt ca titirezul pe o suprafață plană

și trec spre noaptea cuțitelor lungi

ca trenul printr-o haltă părăsită...

Imaginea

este una dintre miile de neoane

ce ard pe monitor

când…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală

Respiră în vitrina iernii pe crengile ca o poemă

E o plutire ca o boare o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă

Ermetic pasul care vine se-ncolăcește fără milă

Doi stropi respiră ideatic sfidând scrâșnirea de pe gleznă

Parc-ar fi carte în vibrații care-și întoarce înc-o filă

Și mâna vrea să…

A coborât un înger pe pământ,

dintre aceia care vin cu vântul;

Era ca spuma laptelui - un fulg

ce-mi răscolea rătăcitor adâncul...

Pe geana-mi rămuroasă se opri

prea obosit de timpuri și…