În livezile timpului

[gina zaharia]

Ascultă strigătul meu, Doamne,

și nu lăsa vulturii să ciugulească mâna de boabe

pe care le-am cules din lanul de grâu

când am avut timp,

și dă izvoare pustiului să le plimbe prin catedrale de pace,

să nu rămână umbră care să nu cunoască lumina,

nici spini care să nu semene cu florile câmpului.

 

E seară, Doamne, candelabrele se pitesc unul după celălalt,

ce furie pe fulgere, ce răsfăț pe tăceri,

cărbunii ard mocnit într-o peșteră veche,

fug iepurii care încotro,

și parcă mai văd copacii plimbându-se cu pădurile lor,

copacii nimănui,

dă-le, Doamne, luminișuri să poată număra stelele,

asemenea verilor îndepărtate.

 

Se aud trosnind carele, cel mic o ia mereu înainte,

de multe ori m-am întrebat cum de încap atâtea bagaje în umbletul lor,

atâtea căutări, atâtea podoabe,

și mai ales, de ce se opresc la răspântii de parcă ar vrea să vadă

cum s-au stricat merele, pe ram,

în livezile timpului?!

[gina zaharia]

Sofi, Valeria, Rădița, Lisia, Mihaela, Gabriel, vă mulțumesc din tot sufletul! Să aveți sărbători minunate și un An Nou generos! Sănătate multă! Apoi, dorințe împlinite! Cât mai multe!

[gabriel cristea]

Minunat poem! Felicitări, Gina Zaharia!

[Mihaela Popa]

am poposit în livezile timpului şi mi-am îmbogăţit sufletul cu tablourile metaforelor tale, absolut superb, Gina, admiraţie!

[Vasilisia Lazăr]

Numai tu, Gina, poți scrie așa. Minunat! 

dă izvoare pustiului să le plimbe prin catedrale de pace,

să nu rămână umbră care să nu cunoască lumina,

nici spini care să nu semene cu florile câmpului.

.............................................................................................

și parcă mai văd copacii plimbându-se cu pădurile lor,

copacii nimănui,

dă-le, Doamne, luminișuri să poată număra stelele,

asemenea verilor îndepărtate.

Mă alătur rugii tale. Superb!

[Rădița Răpeanu]

Copacii în metamorfozele poetei! Copacii -oamenii pământului în inima ta cu toate ale lor!
Remarc"
"și parcă mai văd copacii plimbându-se cu pădurile lor,"
"ce furie pe fulgere, ce răsfăț pe tăceri,

[Valeria Merca]

Sensibil și măiestrit construit acest poem. O rugă la Cer pentru consolarea inimilor. 

Superb! Admirație, Gina!

[Sofia Sincă]

Versurile demiurgice cu sensibilitate lirică bat la poarta timpului și la inimile închise, îndeamnă la păstrarea a ceea ce este nobil din univers, simultan cu vibraţia naturii. Rugă tulburătoare, copleșind cu mister si inefabil.

Deosebit de frumos!

Sofi