Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

Costel Zăgan, CEZEISME II

 (elevilor mei)

Leru-i ler, copil frumos,
Rătăcit prin astă lume...

Bucuria ne-mpreune

Cu  Naşterea lui Hristos!

Lasă drumul tău umbros

Ipocritelor cutume!
Leru-i ler, copil frumos,
Rătăcit prin astă lume.

Chip de înger luminos
Paşii-n Noapte ţi-i îndrume!
Călăuza ta, anume 
Stă-n colindul tău duios,

Leru-i ler, copil frumos!

Rondel de Crăciun

Azi caut să te regăsesc

Cu chipul blând, Madonna mia,

Mamă a…

Compactă, neagră beznă. Blestemul de pe urmă,

transformă simplitatea în obiect de lux.

Valori se pierd prin groapa în care corbii scurmă, 

izvoare seacă-n inimi, iubirea-i gri reflux.

Un licăr, frunții-n umbră îi dăltuie temeiul,

fantasma înconjoară pupile de pământ.

Luceafărul sihastru însângeră condeiul

dar vămuiește zorii cu lin deznodământ.

Orânduiți de-a pururi de legi nescrise-n file,…

Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,

demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,

privim printre zăbrele spre dreptate,

ochiul divin niciodată nu doarme.

Un fel de rara avis,
un hibrid,
un fel de paca- paca
pe țambal,
nu mai pun insectofungicid
pe subsolu’-acesta
pestilențial.
Atâtea goange am
la mezanin
și-o gașcă de țânțari
din piele-mi suge;
ce folos că scriu pe andezin
când nisipul sub picioare-mi fuge?...

Sunt sătul!...
Dizolv o lume-n sânge
și-o beau cu tot țesutul hialin.

Se adumbrește visul – suprema evadare

(De-i alb sau mov, ce-ți pasă, spre stele când te poartă?)

Și rupe noaptea-n două sub fibrele-i amare

(Îți leagă amăgirea de-a cerurilor toartă.).

Cărăm povești în sacul proptit de Carul Mare,

Ni-e inima o liră ce plânge, oropsită,

Iar pavăză, cuvântul – pumnalul din dotare,

Ne-ajută să accedem, pe post de adamsită.

Pe lună și pe soare, adesea rămășaguri

Mai pus-am…

Crâmpei dintr-o viață

Uneori mă întreb

privind cum zboară cocorii toamna,

dacă ai iubit și tu zarea la mare, ca mine.

Dacă iubirea ta a fost adevărată,

ori numai vorbele tale mint mereu?

Ce-i drept, o să-mi fie foarte greu

și pe mare am întâlnit trădări de tot felul.

Așa îi încearcă Dumnezeu pe oameni...

Dacă nu, ursitoarele și-au răcit gura

spunând:

că nu zeama cucutei turnată în ureche regelui…

Tic-tac, tic-tac

Tic-tac, tic-tac

Acuma zic, acuma tac

Dar ce să fac ?

Nu pot să tac.

Eu sunt acel ce tot măsoară

Al vostru timp mereu, cum zboară,

Şi zboară-n cercuri

Ori în sus

Poate şi-n jos

Dar nu-i ascuns

E la vedere, ştii mata!?

Dar tot…

parc-o zăresc

trecea pe drum

avea un buzunar de scrum

și-o traistă plină

cu lumină

cântau zăpezile-n fântână

iar soarele - un foc de paie -

stătea cu iarna

în odaie

și-i mângâia

vremelnicia

părea un bob de timp

uscat

ce se plimba prin spice verzi

și răsărituri în cirezi...

dar a plecat

apusul – vameș hoț

a dijmuit văpaia

mușcatelor

răsfrântă-n murmur cast

de rugăciune

din icoanele

chenăruite-n sălcii

zâmbesc ochii sfinților

peste odăi aromite

boltite

în dulceața cuminte-a gutuii

tropot de picioare mici

bocnite…

pe prispa stâlpită-n borangicuri

mâini albe

fără trup

intind covrigi rumeni

umbrelor pe zăpadă

Crăciun…

Şi plângi şi plângi

Să îţi descarci,

Amarul, suferinţa,

Iar pieptul tău şi gândul tău

Formează-o nouă fiinţă.

Eşti vlăguit, fără idei

Căzut în aşteptare,

Privire-aţi fixă în neant

Se-afundă tot mai tare.

Nu vezi nimic, n-ai dioptrii

Parcă e totul mat,

Întinzi o mână să nu…

Atâta vreme...                                                                             Prietenie

atâta vreme peste noi s-a scurs                      atâtea vinuri vechi prin noi au curs,

de partea asta si cealalt-a lunii                      de atâţia ani, prieteni de beţie,…

În vers, să-ți cioplesc sănii și cai

Ca să crezi iar în basm și-n povești de alint

Eu arcul de aur am luat la spinare.

Tu-ai aruncat însă, oglinjoara de-argint...

Și-un lac între noi s-a întins până în zare.

Atunci într-un șoim cu ale lui aripi ca punți

Pentru tine m-am dat de trei ori peste cap.

Tu ai mai scos (iarăși) doar un pieptăn de jad

Și un codru imens s-a ridicat până-n…

Până atunci voi cumpăra trei roți;

Când voi primi și aripi în dotare,

Voi meșteri un tren de-aterizare

La mare mila Ta, Isuse, și de poți

Ierta această fire cerșetoare,

De firfirici la coasta de ivoriu,

Fă să nu mai trec prin purgatoriu,

Ci direct la Tine, la picioare...

Dar de-o fi și-o fi obligatoriu

Dă-mi măcar o sticlă cu uitare

Că…

Ucigătorul meu cu ochi căprui,

Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,

Azi nu mai sprijini cerul nimănui

Și nu-i mai zici minunii să mă cheme.

Ne-am adunat bucățile de nor,

Cu tot cu vise strânse-n cazemată,

Azi nu mai pot din stele să cobor,

Tu să mă cerni prin zările de vată.

Oricâte ploi s-au răstignit în noi

(Sărmani ciorchini ce-atârnă pe o viță),

Aceeași sevă ne-a hrănit apoi;

Azi din trecut mai…

Bolnav, dar tânăr,

Stau în pat,

Cu gându-mi tot aiurea,

La ce a fost,

Ce-am petrecut

În viaţa-mi pân-acuma.

Privirea-mi este spre fereastră

Să văd lumina zilei,

Ce oglindeşte o speranţă,

Cu gândul către tine.

Te-aştept să vii

Să ne-ntâlnim,

Şi să mă iei în braţe,

De aş putea, te-aş…

ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit

și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin

ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit

o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin

uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul

mi-ai dat să gust amarul din grebla altui zar

pocal  îmi este crezul dar nu pot trece pragul

înlănțuit pe vasul lipsit de orice har

oh blândă-mi pare moartea sălbatică trăirea

în lipsa-mbrățișării ce am…

Din rai căzut-ai...                                      Pantum

Din rai căzut-ai, doamnă, la mine-n așternuturi,         De cine-ai fost uitată la mine-n aşternuturi,

Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră?                       Cu şolduri rotunjite şi trupul de cadână ?

Mă simt același tânăr, ce-aleargă după fluturi,              Privindu-te, în suflet, îmi bat aripi de fluturi

Vibrezi făr' să te mângâi – nimic nu mai mă miră…