În zborul speranţei

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulţi pun cătuşe adevărurilor înalte,

demnitatea-i roasă de corupţia-vierme,
privim printre zăbrele spre dreptate,
ochiul divin niciodată nu doarme.

Sistemul puterii – măr putred şi găunos,
lasă în aer miros de crunte nedreptăţi,
sacrifică tinerii cu dor de frumos.
Doamne, fă plăţi restante pentru cei morţi.

Trăim vremuri de umilinţă şi de durere,
îndrăzneala de a visa şi morţii ni-i plătim în rate,
dreptul la viaţă demnă şi muncă tineretul îşi cere,
libertatea şi-a câştigat-o cu piepturile-nsângerate.

Voi, guvernanţi, călcaţi pe cadavre nestinse,
astăzi pe val, mâine umiliţi în genunchi,
speranţele noastre sunt torţe aprinse.
Dumnezeu le întreţine cu-n tremur din rărunchi.

Sub roua iubirii Lui florile vor înflori pe pământ
şi tinerii – lumina cugetelor de neînvins,
dreptatea şi-o vor poetiza prin miresme de cuvânt
în zborul speranţei – credinţă de lacrimi aprins.

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulţumesc tuturor pentru popas, pentru sugestii şi  pentru păreri!

[Ion Lazăr da Coza]

Nu ai reușit să-mi trezești cât de cât simțul civic, fiindcă mesajul, din punct de vedere poetic, e taaaare afon.

Citește poezia social-patriotică a lui Păunescu. Acolo trăire!

Am reținut: Doamne, fă plăţi restante pentru cei morţi.

da Coza

[Valeria Merca]

Sunt de acord cu tot ce spui, Lavinia, dar... sub o altă mască  mi-aş dori să glăsuieşti!:)
drag,

[Camelia Ardelean]

Da, un mesaj puternic, de actualitate, dar cred că ar trebui rescris în vers liber, iar atunci evitată rima, sau rearanjat prozodic! Oricare ar fi alegerea, mult succes!! :-)

[Sofia Sincă]

Există nerv în mesaj, există revoltă împotriva nedreptății, imense, dar nu există prozodie corectă. Ritm schimbat ce aduce după sine șchiopătare, măsură la fel, iar de rimă ce să mai vorbim... aproape inexistentă. Și unde este, se pierde din cauza ritmului ce distruge muzicalitatea.

Sofy