ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit
și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin
ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit
o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin
uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul
mi-ai dat să gust amarul din grebla altui zar
pocal îmi este crezul dar nu pot trece pragul
înlănțuit pe vasul lipsit de orice har
oh blândă-mi pare moartea sălbatică trăirea
în lipsa-mbrățișării ce am avut cândva
urăsc această soartă deși-mi merit menirea
sunt bumerangul care dorește altceva
Adaugă un comentariu
Dragii mei, mă bucur că după o perioadă mai grea, vă regăsesc. Vă mulțumesc pentru lectură și comentarii!
''oh blândă-mi pare moartea sălbatică trăirea
în lipsa-mbrățișării ce am avut cândva
urăsc această soartă deși-mi merit menirea
sunt bumerangul care dorește altceva''
Drag popasul!:) Felicitări, Alex!
Excelent, Alex!
da Coza
Un mesaj frumos, ambalat în metafore deosebite! Mă bucur să vă recitesc! :-)
Da, da, da! Frumos, meticulos și muzical. Tulburătoare nostalgie, spirite ucise de iluzii. Frumusețea versuri provine din tristețea lor.
Felicitări, Alex!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE