Pantum (a la maniere de Rădiţa Râpeanu "Din rai căzut-ai")

[Ionel Mony Constantin]

Din rai căzut-ai...                                      Pantum

Din rai căzut-ai, doamnă, la mine-n așternuturi,         De cine-ai fost uitată la mine-n aşternuturi,
Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră?                       Cu şolduri rotunjite şi trupul de cadână ?
Mă simt același tânăr, ce-aleargă după fluturi,              Privindu-te, în suflet, îmi bat aripi de fluturi
Vibrezi făr' să te mângâi – nimic nu mai mă miră         Dorind, ca-n tinereţe, să te cuprind în mână.

Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră,                        Cu şolduri rotunjite şi trupul de cadână
Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară,                          Vreau, să te simt aproape,  când stelele se scoală,
Vibrezi far' să te mângâi – nimic nu mai mă miră        Dorind, ca-n tinereţe, să te cuprind în mână
Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară...               Când se va face ziuă şi-mi stai alături goală.

Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară;                           Vreau, să te simt aproape,  când stelele se scoală
Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie!                            Şi-o să miroase patul a vin de razachie,
Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară,                  Când se va face ziuă şi-mi stai alături goală.
Când pielea-ţi arămie miroase a gutuie                            Va fi o noapte lungă, dacă va fi … să fie!

Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie,                             Şi-o să-mi miroase patul a vin de razachie,
Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,                 Cu dulcea lui savoare, umplând căuşul cănii,
Când pielea-ți arămie miroase a gutuie,                            Va fi o noapte lungă, dacă va fi… să fie!
Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii...                     Acum  când vine îarna alunecând pe sănii.

Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,                  Cu dulcea ta savoare, umplând căuşul cănii,
Să fiu același tânăr, ce-aleargă după fluturi,                    Îmi redeştepţi zadarnic speranţe din trecuturi.
Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii                         O damigeană goală, ce în zadar o scuturi,
De cine-ai fost ascunsă, la mine-n aşternuturi                De cine-ai fost uitată la mine-n aşternuturi?

[Ana C. Ronescu]

Poem și parodie - flori dalbe în cunună! :)

Cu admirație!

[Valeria Merca]

Întru a frunţii descreţire - un pantum de pomenire!:)

Like!

[Ion Lazăr da Coza]

...Ca un vin de razachie! 

da Coza

[Camelia Ardelean]

:-)) Reușite ambele variante! M-am amuzat copios!

[Sofia Sincă]

Distractiv, relaxant. E și ăsta un talent, să tot persiflezi niște versuri alcătuite ardere poetică...

Am citit cu plăcere,

Sofy