Nu-mi este frică!...

Se-mprăştie ţiglele,

Pică.

Vântul îşi sparge furia-n mine.

Se clatină uşa. Cenuşa morţilor se ridică

Din vatră;

Nu-mi este frică, vezi bine!

Ca haitele de lupi

Blesteme lungi, ascuţite,

Îmi intră pe sub piele,

Se propagă-n…

-noapte marină

cu fusta săltată

de valuri.

Barba cerului

să i-o perie.

Adâncul în călduri

să i-l potolească,

numeni nu cerne

răcoare stelară.

  Purtând în iriși gerul ce-mpurpură cuarțul, 

  pe umeri șal din nouri cu nimb tremurător,

  fermecătoare, mândră, sfidând prin pur Bizanțul,

  la ceasu-n care praguri se trec contemplator,

 

  descinde-n umbra nopții și-așterne lin povara

  de alb zălud, o iarnă.  Ea risipește-n flori

  de gheață rea-credința și umple călimara

  cu magice ființe, fantasme, vrăjitori.

  

  Prin suflu, albă, suie; deasupra tâmplei bate.

 …

De-ai  fi, cum mi-ai fost imaginată,

Vino, hai, vino dintr-o  ramură-naltă,

Călcând cu sfială mătăsurile ierbii…

Curioşi, cum n-au mai fost vreodată,

Să-ţi pască urmele picioarelor cerbii.

Am să te aştept într-o poartă de tei  

Deschisă, dar pe care au ţesut funigei

Amăgirile galbene dintre două…

Timpul, cu taxă pe fericire,

îmi ucide bucuria clandestină

și mă cuprinde dor de teama embrionară,

când nu știam unde să merg:

în sus, în jos?

Să fug în sensul ceasului cu ticăit ascuns,

să nu-mi mai plâng birul pe iubire?

 un anotimp etern, cu perna nepereche...

E tristă umbra mea și își ascunde…

într-o gară o bătrână

numără luceferii din părul nepoatei

n-are nimic din spinii trandafirului

și îi numără domol cu răbdarea

pe care o are luna

când învelește îndrăgostiții

sosește un tren

neanunțat de nimeni la microfon

sub pânza kaki se văd țevi de tun

ea se uită mirată

au venit americanii

spune în gând

și continuă să numere astrele

de parcă nu ies la număr

un cerșetor se uită la ea…

La cobră cânți din fluier, dar nu îi schimbi năravul

De-a fierbe iadu-n gușă, foc clocotind veninul,

Că întreabă veacul, la Voroneț zugravul,

Din care ochi de înger, Eden, fură seninul?

Tu n-ai să știi că-n slovă, boieluri din otravă

Le-am mestecat, aleaso, ca…

sub umbră de nuc

o casă în ruină

clepsidră spartă

câte vise putrezesc

odată cu bârnele 

pe-un vârtej de frunze încalecă 

timpul 

frânge pâinea 

astăzi 

mai mare decât ieri…

prin oraș a început febra cumpărăturilor îmi lipsește 

luna plină râul rece aroma fânului

norii risipiți ca niște ani

pe străzi taxiuri claxonează galben

taximetriști ne cer bani

moși crăciuni se învârt grăbiți în vitrine 

un autobuz dă buzna pe trotuar bătrânul acela care moare cu pensia necheltuită în buzunar ar cumpăra ore

Întâi

vocalele s-au limpezit tăcerii,

până când toate cuvintele

au căpătat înălțime străină,

atât de albastră,

că, printre ele, merii

deprinseră gust să-nflorească…

m-ai înzestrat, arătându-mi

cum să le curăț pană cu pană, fulg cu fulg

dar − cred – din egoism

nu m-ai învăţat cum să zbor

acum sunt niște cioturi însângerate

tu știind să ți le folosești, ai…

Captivi nevoii, făr'-un rost anume,

Orbecăim învăluiţi în ceaţă,

Ne însoţesc fieratice cutume

Şi afişăm pe-o nouă dimineaţă

 Aceeaşi mină tristă şi supusă

 - Alunecoasă cale spre simţire -

În goliciunea strâmtă şi indusă

Ne strecurăm pe lângă fericire

Şi  implorăm, vai, doamne, îndurare...

Pe-un sol fertil se plămădeşte harul!

Nimicnicia-i virus care doare,

Aproapelui de…

te-am iertat cum n-a mai fost iertată

o femeie

niciodată

cum nici însuşi Dumnezeu nu iartă

el te-a izgonit

şi eu te-am primit

mă duc spre o lună nouă

mă strig din spatele acelor ochi  şi

mă întorc pieziş

torn un pahar din această noapte

bea-l tu îţi strig şi norii se încovrigă

se chircesc de durere

bea-l tu spun şi ţi-l duc la buzele conturate în păcat

mă mângâi când tâmpla ta se…

am de-toate-n casa mea

goală

ca o cutie de păpuşă

din care au plecat visele prin foaier

nu-mi lipseşte nimic

nici mircea cărtărescu

pe care îl caută nobelul pe la usă

eu l-am primit deja

sunt boier

am şi eu ca tot omul

de

doar am…

        Și... cozonacul de Crăciun

Mi-e sete

de Crăciunul de-altădată.

Mi-e dor

de Moș Crăciun

și...

de bunica

care (în loc de:

carduri, telefoane sau tablete)

îmi oferea,

cu mâna ei zbârcită,

un zâmbet

și... cozonacul de Crăciun.

Mi-e dor

de tata,

care a plecat (și el ).

Of! Și cum cânta

colinde...

În ”Vestea minunată”

sau în ”Leru-i…

Adoarme universul, se scutură perdeaua,

Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,

Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,

Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.

Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,

Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,

Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,

Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.

Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,

Sub cearcăne de stele,…