sub umbră de nuc
o casă în ruină
clepsidră spartă
câte vise putrezesc
odată cu bârnele
Adaugă un comentariu
Reciproca, Valeria Merca (Adelaide)
Sofia, mereu m-au impresionat casele în ruină! Și „da”, asta-i materia finită! Însă câte vise mor odată cu ele?... Primii locatari, din câte lipsuri au ridicat acea căsuță ce li se părea palat?...
Îmi amintesc cu drag, în romanul tău - Tenebre ale destinului - ai multe pagini cu o astfel de casă ce cade în ruină, apoi dispare... Destinul ei e mai teribil ca al oricărui alt personaj!
Ana Ardeleanu, viaţa unui om e o realitate? Tare mi-e teamă că-i doar un vis...
Drag,
Am citit si am rezonat cu frumosul din putine cuvinte! Mare Pretuire!
Mulțumesc, Dragoș!
Prin citatul ales, ai accentuat mesajul.
Numai timpul poate fi martor... Aveți atâta dreptate domnule J' Arrive!, mai ales că, încremenind (clepsidră spartă), veșnicește durerea...
Onorat,
Materia cu tipul finit... cu dorul de lumină şi al spaţiului ce poartă nimbul.
Am citit cu multă plăcere,
Sofy
O realitate în destrămare... Frumos surprins!
Eşti inspirat, Ion!
câte vise putrezesc
odată cu bârnele
[...]
sub umbră de nuc
Felicitări pentru imaginea creată!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE