Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne 

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite 

în funcție de stările mele.

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, ușor răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Un pic de scorțișoară pe suprafață 

când aveai tonuri grave, serioase

si un pic de piper alb când erai supărat

Îmi aducea uneori un parfum de tutun olandez

amestecat…

O, rujă de toamnă cu osul de jad,

Semn palid al verii ce moare,

Îmi ești mângâiere când zilele-mi scad

Şi verdele frunzei mă doare.

Petală de perlă şi ultimul vis,

Regină-a tristeţilor toate,

În boabe de lacrimi azi mi te-ai închis

Când frigul prin haină-ţi răzbate.

M-apropii de tine şi-n suflet pitesc

O floare-aurie, brumată,

Măcar pentru-o clipă şi eu să-nfloresc,

În iarna ce-mi bate la…

uneori 

mi-e mai greu sa trăiesc

moartea e mai ușoară

cum fulgul de nea

e mai greu 

ca un te iubesc 

spus în tinerețe

sau un…

m-am trezit întins pe nisip

cântecul unui greier uriaș îmi țiuia în urechi

îmi mângâiam trupul gândindu-mă

ah ce bine e

să nu trebuiască să plec

nu aveam răni vizibile nici dureri

doar o poftă nestăpânită de dulce,

de o femeie cu care să mă comport ca un om limitat

de atracția sexuală



probabil așa au crezut adam și eva după ce au explorat edenul

și

au văzut prima cascadă

am putea trăi aici dacă am fi nevoiți



după ce…

Aida Verdi

muzica ridică iarba în cer

albastrul mi-ajunge până la brâu

în rest

scaunele goale așteaptă alți îngeri

dragoste stai pe aripile mele

pline de lacrimi

gura mi-a zis gloria…

Noaptea slută ca o hârcă

scuipă burnița-ntre dinți;

Vineții, pe fus de vânturi,

norii se-mpletesc cuminți.

Prin pădurea desfrunzită

se-aud lupii…

Dacă doriți să (re)ascultați ediția specială a emisiunii „Simfonia Culorilor”, dedicată Cenaclului literar-artistic „Însemne Culturale”, o puteți face accesând următorul link:…

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă acum redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n tavan,

aduși dintr-o veche poveste rescrisă,

uitată cândva într-un falnic vulcan.

.

Aș vrea să adorm, însă gânduri haine

îmi macină somnul, dorit îndelung,

iar umbra jucată-n perete îmi…

   in memoriam Adrian Păunescu 

Parcă te văd, minune printre sfinți,

Cum scrii o rugă-n cer, pentru părinți,

Mutând Cenaclul "Flacăra" în rai

Așa cum totdeauna tu visai. 

Parcă se-aude-un "Cântec femeiesc"

Rostit de-ntreg soborul îngeresc

Și-n ale paradisului ajunuri

Îndemnul tău: "Iubiți-vă pe tunuri". 

Ai devenit pe-a cerului pleiadă

O stea numită…

octombrie

dureros ca o smulgere

îmi plimbă șovăielnic paşii pe asfaltul umed

copacul nostru

în rugăciune

cu cea din urmă frunză

ce-şi fierbe sângele pe rug

şi-a prins la gât eşarfa dragostei noastre

depărtarea se scurge-n ape

trec strada la umăr cu nostalgiile

îmi cumpăr o ciocolată amăruie

topind în cerul gurii speranţe încă dulci

miroase-a dor păgân

și a…

Ia munții-aceștia de dragoste și dor,

Ce-și cresc pădurile sub aur fin

Și fură-albastrul cerului senin,

Într-un etern tandem, tulburător!

Bea cupa plină a sufletului meu,

Umplută cu ispită și minuni,

Licori ce curg adâncilor genuni,

Cu tot ce-nsemni și-am prețuit mereu!

Să îmi pătrunzi mirajul viu din visuri,

Până-ai s-atingi ușor un…

Se înfășoară frunzele pe stele,

precum șenilele de tanc, și-n gând

privesc cervida din pustie bând,

cu coarnele-înțesate de…

 de câte ori mă vedea la muzicuță cântând

 bătrânu' arunca sticla mă apuca de-o ureche

 pe plantația de bumbac

 un om spânzurat îmi cerea să nu tac

 dintr-o dată păream foarte mulți

 mă trezeam în biserică amenințând cu pistolul

 e lumea bărbaților

 pastorul se întindea cât era de lung din tavan

 dumnezeu cobora șiret

 un pantof

 femeile se băteau peste pântec

 își dedicau fiii luminii…

Alter ego-i un robot

oare(n-)o fi mai bine

cică să mă șterg pe bot

poezia-i o rușine

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Mă încearcă o emoție cunoscută.

Ce-mi pare  că o trăiesc ca la început,

cu ochii, cu buzele și străfundurile minții.

De undeva , din veacurile apuse,

aud foșnetul  pielii  mângâiate

în același fel, de toți bărbații lumii

și primite  înlăuntrul miezului lor,

de toate femeile lumii.

Pentru că toți au făcut dragoste

în celulele mele,

adânc, înfiorat, fremătând

în toate limbile…

Frumoasă-mi ești, rusoaico! 

Întinsul stepei s-a-ntrupat îmbrățișării tale

 - precum un suhovei*

ce-nalță pleava furând sărutul…