a mai venit o zi în dungă

s-o prind de zid cu pioneze,

voi trage prenadez din pungă

visând havane cubaneze;

sau poate că, ispititor,

voi bate străzile pe care

la fiecare semafor

voi da peste-o iubire…

perforând treci mereu dincoace de mine
îți faci culcușul oriunde îți vine
văpaie, lași în urma ta pârjol
boboci nevăzuți de miresme
și locul gol!...

îmi răscolești apoi spuza sub frunte
mă treieri între palme în fărâme mărunte
mi te-arunci în brațe ca o povară sortită
brațele-mi fripte de tine palpită!...

te trec dintr-o mână într-alta pe rând
ca pe-un tăciune arzând!
ca pe-un tăciune arzând!

Frunzele se aștern
Pe cavoul toamnei
Un ultim zbor
Cu soarele
În păr.

pe umărul
gândurilor mele
stă
neliniștea
anotimpurilor
care-mi șoptesc
uitări.

ne sapă grijile sub unghii până dau de suflet

cântecul meu

și noi încă mai visăm la cai verzi

căzuți din lună

ploi de suflet se zbat în adânc de tăcere

până la limita topirii

cum de n-am bănuit că și topirea poate să aibă

limita ei de Fată Morgană

cântecul meu

de ce mai umblăm cu inimile deschise la iubiri

printre-atâția nori sparți de vijelii sărite de pe șine

vezi cum am luat tensiometrul de coarne

după repetatele noastre…

Peste Histria își lasă

murmurul de sare gemă

boarea moale și sfioasă;

Din apus curge-o triremă

fantomatic, translucidă.

Albe colonade mută…

înfiorate de tine în clipa cea mare și sfântă

mâinile mele purtate de dragoste cântă

doar pentru tine un cântec fierbinte de dor

în noaptea de taină a inimii mele fior...

eșarfă de sunete în noaptea albastră-ți trimit

cântecul meu cu sufletul meu împletit

să-ți învăluie tandru făptura ta de lumină

cu dragostea…

sângele îmi spînzură

lacrima

din gândul

veșnic înnorat.

căci timpul cu tine

îmi usucă existența

din eternitate.

vreau să experinentez iubirea,

eliberarea fluturelui din coconul

pieptului tău.

îngerul păzitor m-a trimis

să mă așez

în palmele tale.

am început să văd

culorile

umbrei mele

M-am născut rădăcină

într-un negru

asurzitor

în care trosnesc oase vechi

și se sfărâmă cenușa

țipătului primar −

lumea mea

rămâne închisă

în fereastra ochilor tăi

de după juisare –

apoi cineva pleacă

cineva rămâne

eu mă întorc

în negru –

să cânt. 

merg pe o cărare

și mă-ntâlnesc în cale

cu visele mele

„unde mergeți?”

le întreb eu

nedumerit...

iar ele-mi răspund

duse pe gânduri

fără măcar

să se uite la mine:

„departe... departe...

spre apus...”

Stai așa și te-ntrebi pe unde să construiești lumea

pe care ai refăcut-o de fiecare dată în minte

după ce un fior îmbibat cu deziluzii ți-a dărâmat stâlpii.

Stai o zi - două și apoi, ridicând fruntea încet

și alungând disperarea te îndrepți spre ușa

care e de ceva vreme deschisă ca o îmbrățișare caldă.

Dincolo de ea pare să fie o lume ... o altfel de lume,

nemaiîntâlnită, nemaivăzută, cu oameni duioși.

Te-ai încrede în…

Trec geții lui Ziraxes* în chiot de șoimar

și, călărind zvăcnirea sălbaticilor cai,

se contopesc cu zborul ce șuieră: ,,No, hai!''

Grânarul ciuciulit prin stepă-și lasă,-amar,

semințe-nsângerate ce-au devenit…

Eu sunt violent

tu ești violent

el este violent

ea este violentă

Noi suntem calmi

Costel Zăgan, Ode gingașe

Bună seara prieteni, vă spun bună seara!

Bună seara și celor ce-ați fi vrut să mai fiți!

Bună seara părinți, bună seara bunici,

Bună seara la toți ce mai sunteți pe-aici!

Ce bine-i să spui la toți bună seara,

Iar ochii să-ți culci pe umeri…

Îţi scriu cu inima în palmă;

I-am răsucit ventriculul pe dos;

Temei îmi sunt manii de-a valma

Pătrunse-n conştiinţă generos.

Polipii vor striga : “trădare",

Când vor simţi hormonii din sperjur;

Ştiu, doar prin ei, voi fi în stare

Definitiv de fiere să m-abjur.

Îţi scriu de inimă obscenă,

Sătulă de atâta îndărăt;

Prea şi-a plantat tumori perene

Ca să mai poată ţine un secret.

M-au obligat din…

tot mai des
mă opresc din scris:
ce cuvinte să țes?
ce-ar mai fi de zis?

despre dragoste
prea mult s-a scris
despre moarte
s-a interzis...

ar mai fi deschis
drumul spre vis
dar ce vis?...
ce vis?...

Din pădurile odrise,

ochi căprii, prin ochi de frunze,

iscodesc plutinde muze

ce par adâncite-n vise.

Trupul prințului, de aer,

se-mpletește printre ramuri…