ne sapă grijile sub unghii

[LUMINITA SCOTNOTIS]

ne sapă grijile sub unghii până dau de suflet
cântecul meu
și noi încă mai visăm la cai verzi
căzuți din lună
ploi de suflet se zbat în adânc de tăcere
până la limita topirii
cum de n-am bănuit că și topirea poate să aibă
limita ei de Fată Morgană
cântecul meu
de ce mai umblăm cu inimile deschise la iubiri
printre-atâția nori sparți de vijelii sărite de pe șine
vezi cum am luat tensiometrul de coarne
după repetatele noastre umblări
nefiind cu băgare de grijă
la ce am vrea să fim
de plouă curat de plouă șoptit
de o mie de ceruri iubire
cântecul meu rămâi infinit
visând la cai verzi căzuți din lună
o tu
cruce a mea
acum când mugurii îmbătrânesc de cruzi
fără să-și mai cunoască rădăcina
o lume întoarsă din neguri
și-a deschis fereastra ochilor
spre nicăieri
țipătul cenușilor albe
va sparge cerul gândurilor negre
și se vor renaște stelele apuse
în lagărul nedreptăților lumești
așa simțim noi
deși
suntem prinși în probele minților pierdute
să trecem prin lume
ca vântul prin frunzele pomilor toamna
cântecul meu de lumină
și buna mea stare de grație șoptită
cohorte de zăvoare spicuiesc scânteile-nălțimii
până aproape de mană
dar eu pășesc cu flacăra limpezimii tale
în inimă
spre aceeași firească îmbrățișare de bună zidire
până în străfundul ființei
chiar dacă lanțurile minților pierdute
ne asupresc originea
visătorii vor continua să se nască

[Chris]

fumos, citit cu multa placere! :)

[Mihaela Popa]

tare frumos!

[Valeria Merca]

... „visătorii vor continua să se nască”, iar unul dintre aceștia ești chiar tu! Frumos!

[Sofia Sincă]

Gândurile şi trăirile poetei sunt exprimate printr-o ușoară elegie, dar și starea de singurătate şi pesimism. Lipsuri morale şi materiale a fiinţei solitare, ca şi oportunitatea existenţei sale plină de optimism.

Un poem cu nerv evocat de către dimensiunile stărilor sufleteşti.

îmbrăițșare, chiat - erori typo.

Am citit și am apreciat deosebit,

Sofi

[Denisa Curea-Popa]

Am citit cu deosebită plăcere! 

Admirație!