M-am născut rădăcină
într-un negru
asurzitor
în care trosnesc oase vechi
și se sfărâmă cenușa
țipătului primar −
lumea mea
rămâne închisă
în fereastra ochilor tăi
de după juisare –
apoi cineva pleacă
cineva rămâne
eu mă întorc
în negru –
să cânt.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc!
Clipa de pesimism adânc. Spaţiul trăirilor plin de cotloanele cuvintelor ce poartă identitatea fiecăruia, sensibilitățile sale, la un moment dat.
Interesant!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE