Visele mele

[Grig Salvan]

merg pe o cărare

și mă-ntâlnesc în cale

cu visele mele

„unde mergeți?”

le întreb eu

nedumerit...

iar ele-mi răspund

duse pe gânduri

fără măcar

să se uite la mine:

„departe... departe...

spre apus...”

[Sofia Sincă]

Grig, eu nu am făcut referire la partea gramaticală a cuvintelor, ci la partea lirică. Nu dau bine unul lângă celălalt, practic însemnând același lucru, aproape.

Sofi

[Valeria Merca]

Și mie îmi sună nelalocul lor primele două versuri, probabil pentru sinonimia celor două cuvinte. Un monolog interior cuminte.

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, de observație. Expresia am luat-o ca pe o locuțiune verbală, „cărare” și „cale” aici nefiind două sinonime. Există locuțiuni verbale pe bază de cuvântul cale: „a ieși în cale”, „a sta în cale”, „a pieripe cale”, „pe cale de a fi...”. ”Merg pe drum și-mi iese în cale...” nu consider a fi o greșeală gramaticală. :) Dar cred că nu merită prea multă dicuție un text mic și neînsemnat ca acesta... :) 

[Sofia Sincă]

merg pe o cărare/și mă-ntâlnesc în cale - chiar refuz să cred că nu ai găsit altă cărare... :))

 Nu poți să mergi pe cărare să întâlnești în cale. Schimbă ceva colega...

In rest, interesant.

Sofi