pârguieşte-mă

bâigui bezmetică

Ne-am întâlnit la mijloc de drum;

tu cu inima învăluită de toamnă,

eu cu toamna în inimă.

Lumina cobora spre înserare.

Ne-am oprit la viaţa jumătate;

eu vegheam răsăritul iubirii,

tu sclipirea iubirii vegheai.

Mână în mână, eram şi cer şi pământ.…

Vieru-ngroapă

Într-un pământ cu humus

Butaş de viţă

În altă re’ncarnare

Fi-voi poate fericit

Hula se stinge

Albatrosul planează

Peste-o epavă

Marea scoate morţi la ţărm

Pe-obraji am stropi nu lacrimi

           Tanka (tan=poem, ka=scurt) s.m: Poem de origine japoneză, mai vechi ca…

Când semenul nu-i fi’nţă, ci robot

Şi când sublimul cu noroi e uns

Doar pietre-mi cad pe suflet și în tot

Ce îmi doresc în semeni pe ascuns.

Pustiu mi-aduce vorba în zadar   

Ce i-o arunc destinului. Să-i cer

Simţire? Sau miracol? Sau vreun dar?

Învinsă, plec să îmi găsesc reper

În visul despre lumea mea din gând

Unde roboţii-s oameni şi, firesc,

Din goana după timp îi văd doar când

Se mai opresc o clipă…

Mi-au injectat în vene toamnă
şi tu ai vrea ca să mă bucur
că iar mi-e dor de tine Doamnă
când inima zdrobeşte struguri

Costel Zăgan

Soarele se prelingea

ca un gălbenuș

din universul 

păsării de foc

năclăind iarba

uscată de tăcere

Doar vântul

mai pribegea

în haine zdrențuite

mirosind a pleavă 

și a dor…

 

lacrima simultană din țărm de pleoapă

lăsaţi-mi carnea să respire fără vină

de furi ticăloșiți de rele în frigul selenar mi s-a ascuns pădurea

i-e dor de mine știu în orologiu trage de păr secunda grasă

s-o scoată din portalul morții pe sine de se pierde

nimic nu este cum se…

Valuri galopând în spume

ca o herghelie mută

coame-n vânt de perle albe

zbor ridică peste ape

Ochiuri de vâltori nebune

ce cuprinde Istu-n matcă

răspândesc vapori de viață

peste sălcii adormite

Fluviul jadul și-l așterne

peste valurile frânte

mistuind a lunii rază

cu argintul ei gălbui

Noaptea cu priviri de buhă

potopește pâcla groasă

și îmbracă apa-n giulgiu

cu răcoarea-i…

Mă trezesc cu ea pe limbă

mă trezesc cu ea în gând

în ea dorul mi se schimbă

fără-a spune un cuvânt

Mă trezesc cu ea în gând

parcă-i pasăre măiastră

mă trezesc în ea visând

stea şi doliu la fereastră

Parcă-i pasăre măiastră

în ea dorul mi se…

Suflet blând, fir de sulfină,

răstoarnă-mi senin în palmă

să scald clipa ce-o să vină

să mă pierd în vena-ți calmă.

Crin cioplit în alabastru,

stropi de rouă pe-o petală,

stâmpără-mi ochiul prea aspru 

pe-o boltă mereu vestală.

Molipsește-mă cu zâmbet

să topesc mirene sloiuri,

din lacrimă și din umblet

să țes pastorale roiuri.

Rai bucolic să se-aburce

peste șaua lumii crude,

ghimpi smoliți să…

Haiku (LXVIII)

Iarbă fragedă

Printre dale de bazalt –

Pe-alei doar fluturi

Haiku (LXVII)…

Degust o fărâmă de stea;

Mi-e foame de vechiul „capriciu”,

De-a crede păcatul un viciu –

Cavernă în inima mea!

Răsfir un profetic nisip –

Secunda cu aripi de înger,

Cu ropot la care mai sânger,

Proclamă un alt arhetip.

Transcend anotimpul peren –

Prin lacrimă fac escapade,

Cuvintele-mi nasc Iliade,

Ce sapă în cuget aven.

Captiv în tonatice vremi,

Avânt către ceruri…

În mintea unui copil

castelele de nisip nu se vor nărui niciodată

pentru că acolo

sub bretonul lui

se naște o lume fantastică

în care cuvintele se înmănunchează

aidoma culorilor dintr-o bilă de sticlă

rostogolită în ochii lui mari și întrebători

Acolo unde timpul fuge

și se ascunde în lumea basmelor șoptite

de blânde voci

ce se pierd ca un murmur al mării

în cochila urechiușelor lui tăinuitoare.

O lume…

Cum e

Când ce-i  în jur îţi pare în zadar,

Când te fărâmi,

Iar păsările-n frunze de arţar

Tăceri presar’ ?

Cum e

Când rostul retrezirii nu-l mai ştii,

Iar gândul tău

E-atât de-ascuns de parcă nici n-ar fi

În noaptea-zi?

Cum e

Când strigi rănit spre unicul reper

Din scrisul tău,

Dar el trimite în eter

Doar nori, nu cer?...

e seară;

beau o drojdie, Serghei,

o drojdie a dracului de-amară

și văd, cu trup de viespe, femei,

cum, leneșe, prin aburi, strecoară,

aici,

sub ochelarii mei,

sâni de aur cu gust de migdală

și beau, ca din pahar, fumul din ei:

aceeași drojdie amară...

e târziu;

barmanii pun pe ușe lanț,

chicotesc…

Mamă, viața mă naște

de mai multe ori

în lipsa ta,

învăț a muri și a învia

împreună cu clipa,

trecutul mă ia de mână,

mă trece pragul școlii,

la ora de dor

mă conjug…

impresiile şi concluziile desprinse ca nişte aşchii

de butucul experienţelor trăite

aprind focul cântă balade

iluziile rivale scot flinta şi împuşcă în zbor cocorii

le încălzeşti în pumn corpurile

aburii fierbinţi ai revoltei

îţi aşază pe umăr un şoim ce ţi-a adus vestea

greu de stabilit vârsta expeditorului

greu de pătruns cu sabia corpul mesagerului

protejat de paranteze celeste

inima e locul unde se întoarce…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării.

Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Un alpinist mi-a zis…