Sonetul zădărniciei

[Veronica Pavel Lerner]

Când semenul nu-i fi’nţă, ci robot

Şi când sublimul cu noroi e uns

Doar pietre-mi cad pe suflet și în tot

Ce îmi doresc în semeni pe ascuns.

Pustiu mi-aduce vorba în zadar   

Ce i-o arunc destinului. Să-i cer

Simţire? Sau miracol? Sau vreun dar?

Învinsă, plec să îmi găsesc reper

În visul despre lumea mea din gând

Unde roboţii-s oameni şi, firesc,

Din goana după timp îi văd doar când

Se mai opresc o clipă şi…iubesc.

 

În lumea invadată de maşini

Vom fi, deşi-mpreună, doar străini.

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, Augusta! Surprinzatoare? Pur si simplu am incercat sa pun in versuri clasice un gand modern. E drept, nu posed o tehnica avansata in domeniu, dar muzicalitatea mi-a reusit, sper...  

[Chris]

mi-a plăcut mult poezia, mai ales finalul şi mai ales, am găsit-o suprinzătoare faţă de ce am citit la dv.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

:))) De gradul 5.

[Veronica Pavel Lerner]

Ce frumos citat mi-ai oferit, Vasilisa! Tare-ti multumesc!!!!

As indrazni sa spun ca si reteaua "Insemne" e, uneori, o insula de refugiu...In fine, pentru unii, pentru altii poate e o insula bantuita de uragane! :))) 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Lumea din gând rămâne lumea ideală. E bine că putem să ne refugiem din când în când acolo. 

Citește, te rog, Andrei Pleșu - Despre frumusețea uitată a vieții

[gina zaharia]

Superb final! Iar despre picătura aceea de iubire, ce să mai zic?

Prețuire, Veronica!

[Veronica Pavel Lerner]

Ion, sonet n-o fi, dar zadarnicie sigur e! :)))

Multumesc, d-le Dolha. 

[Ion Lazăr da Coza]

Între etichetă și conținut, e cam mare diferența...

da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

Să închinăm pentru o clipă cât o viață :)

Cu drag,

Paul

[Veronica Pavel Lerner]

Valeria, multumesc pentru comentariu si atentionare. Ma voi gandi.