Când semenul nu-i fi’nţă, ci robot
Şi când sublimul cu noroi e uns
Doar pietre-mi cad pe suflet și în tot
Ce îmi doresc în semeni pe ascuns.
Pustiu mi-aduce vorba în zadar
Ce i-o arunc destinului. Să-i cer
Simţire? Sau miracol? Sau vreun dar?
Învinsă, plec să îmi găsesc reper
În visul despre lumea mea din gând
Unde roboţii-s oameni şi, firesc,
Din goana după timp îi văd doar când
Se mai opresc o clipă şi…iubesc.
În lumea invadată de maşini
Vom fi, deşi-mpreună, doar străini.
Adaugă un comentariu
Multumesc, Augusta! Surprinzatoare? Pur si simplu am incercat sa pun in versuri clasice un gand modern. E drept, nu posed o tehnica avansata in domeniu, dar muzicalitatea mi-a reusit, sper...
mi-a plăcut mult poezia, mai ales finalul şi mai ales, am găsit-o suprinzătoare faţă de ce am citit la dv.
:))) De gradul 5.
Ce frumos citat mi-ai oferit, Vasilisa! Tare-ti multumesc!!!!
As indrazni sa spun ca si reteaua "Insemne" e, uneori, o insula de refugiu...In fine, pentru unii, pentru altii poate e o insula bantuita de uragane! :)))
Lumea din gând rămâne lumea ideală. E bine că putem să ne refugiem din când în când acolo.
Citește, te rog, Andrei Pleșu - Despre frumusețea uitată a vieții
Superb final! Iar despre picătura aceea de iubire, ce să mai zic?
Prețuire, Veronica!
Ion, sonet n-o fi, dar zadarnicie sigur e! :)))
Multumesc, d-le Dolha.
Între etichetă și conținut, e cam mare diferența...
da Coza
Să închinăm pentru o clipă cât o viață :)
Cu drag,
Paul
Valeria, multumesc pentru comentariu si atentionare. Ma voi gandi.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE