Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta,
învăț a muri și a învia
împreună cu clipa,
trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii,
la ora de dor
mă conjug
cu visul
și buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aș vrea să monopolizez timpul,
să revendic toate amintirile
cu tine
viitorul să te păstreze
în brațe...
Hai, vino la fereastra cerului
și fă-mi semn cu câteva raze
să pot inventa noi duminici
cu toții strânși în jurul zâmbetului tău
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc frumos, d-le Darie Giurgiu!
mult lirism si suflet duios la ora de dor
la ora de dor
mă conjug
cu visul
Mulțumesc pentru semnul de lectură și prețuire, Augusta!
Mulțumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase, Nikol.
Mulțumesc frumos pentru prețuire, Mihaela!
Mulțumesc pentru popas și apreciere, Paul-Alexandru!
frumos Lavinia, mai ales imaginea din ultima parte a poeziei
sensibil, delicat, frumos!
Frumos zugravite razele soarelui, sufletul meu sta pe prispa si se bucura de mangaierea lor.
Cu drag,
Paul
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE