Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!
Aduc cu mine tot ce-a mai rămas
Din foșnetul troienelor regale
Și fac cu ele-n inimă popas.
Am strâns la piept și farurile mării.
Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,
Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării
Ca dragostea în valuri de nebun.
Un alpinist mi-a zis că încă-i vreme
Să ducem vraja peste munți târzii,
Să măsurăm ogorul de poeme,
Noi – călători prin vinu-ntors în vii...
Și voi veni cu înc-o toamnă oarbă,
Mă voi opri pe dealuri de rugină,
Tu să m-aștepți cu soarele în iarbă
Sau, dacă nu, cu gânduri de lumină.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Augusta!
Mulțumesc, Mihaela!
Dacă am reușit, mă bucur da Coza! :)
Mulțumesc!
Mulțumesc, Laura!
Mulțumesc, dragă Camelia!
Mihalea, mulțumesc!
Mulțumesc, Valeria! Și eu te îmbrățișez tot cu gânduri de lumină!
Violeta, iarba mea are câte ceva din toate anotimpurile, s-a oprit pe dealurile toamnei.
Îți mulțumesc!
Mulțumesc, Crinu! În catrenul tău a încăput întreaga frumusețe a toamnei!
Sofi, uneori viile cântă :)
Mulțumiri, cu drag!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE