Prin vinu-ntors în vii

[gina zaharia]

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din foșnetul troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

 

Am strâns la piept și farurile mării.

Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

 

Un alpinist mi-a zis că încă-i vreme

Să ducem vraja peste munți târzii,

Să măsurăm ogorul de poeme,

Noi – călători prin vinu-ntors în vii...

 

Și voi veni cu înc-o toamnă oarbă,

Mă voi opri pe dealuri de rugină,

Tu să m-aștepți cu soarele în iarbă

Sau, dacă nu, cu gânduri de lumină.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[gina zaharia]

Dacă am reușit, mă bucur da Coza! :) 

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Laura!

[gina zaharia]

Mulțumesc, dragă Camelia!

[gina zaharia]

Mihalea, mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! Și eu te îmbrățișez tot cu gânduri de lumină!

[gina zaharia]

Violeta, iarba mea are câte ceva din toate anotimpurile, s-a oprit pe dealurile toamnei.

Îți mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Crinu! În catrenul tău a încăput întreaga frumusețe a toamnei! 

[gina zaharia]

Sofi, uneori viile cântă :)

Mulțumiri, cu drag!