Ai fost atât de-aproape că te-am trăit din nou

plutind cu tine-n braţe în visul meu trecut,

cu ochii-nchişi priveam al clipelor tablou

şi nu ştiam în care cândva ne-am cunoscut.

Şi-a pus amprenta timpul prin gândurile mele

lăsându-te frumoasă la poale de-amintiri,

unde din când în când mă rătăcesc prin ele

doar ca să-ţi fiu aproape când se clădesc iubiri.

Mă iartă dacă viaţa, m-a dus prin reci taverne

şi-n goana mea…

în seara asta caii coboară

tabloul se stinge în dor infinit

dar lasă iubite ei nu știu să moară…

Așa era atunci

fetele nu stăteau de vorbă…

 Ziua Limbii Române - 31 august 2013

Puteam să nu fim dezbinaţi

Clădind aceeaşi Românie

Prin limba ei suntem legaţi…

Aţi remarcat „modernizarea”

Ce se constată-n toate cele,

Dar care cere precizarea

Că e cuprinsă-n ghilimele?

Expresii noi ajung la mine

Şi iată am inceput şi eu

Să spun „OK” în loc de „Bine”

Şi „UPS” în loc de „Aoleu”.

Ba mă trezesc că propoziţia

O-ncep cu „Deci” şi-n loc de „Au!”

Mă englezesc, călcând tradiţia,

Şi scot pe gât modernul „Wow!”.

În receptor, la despărţire,

Aud un…

Adorm

adulmecând

foşnetul galben al toamnei

întins

sub covorul frunzelor

cu gândul obosit

casc...

Timpul a trecut

peste mine.

Straniu gând

s-a pierdut

printre rânduri,

iar eu

mi-am pierdut

degetele

în sângele timp

izvorât peste

tocul minţii

ce-l putea scrie.

Curge toamna prin mine

Clipe lichide de dor,

Speranţe înnodate-n suspine

Trăiesc ne-mplinit timpul lor.

Norii întunecă cerul,

Departe, un soare timid

Îşi deapănă efemerul,

Desprins din surâsul livid.

Păşesc ne-ntrerupt pe aleea

Tivită cu frunze de de nuc

Rememorând odiseea

Verilor care se duc.

E ruptă limba mea: felii, fâşii, bucăţi,

Pulsează vena ei cu mii de entităţi

Înghesuite cer să nască alte limbi

Şi Călinescu-a plâns: „române, vrei s-o schimbi?”

Balastul adunat e zi de zi mai greu,

Cuvinte noi se nasc din gură de ateu,

Comoara din adânc se-afundă sub gunoi,

Treziţi-vă români în ceasul de apoi!

Am izolat profetul – icoana lui Haşdeu,

Am tras perdeaua nopţii cu Iorga-n empireu,

Ne-am…

De unde vin cuvintele

din pomii ascultători cu inele de logodnă

pe care i-am admirat într-o primăvară timpurie

cu o foame de flori

şi desenam ramurile laterale

nevăzute de trecătorii pământeni

iubeam frunza care îndrăznea

să se trezească pentru fiecare zi

cinteza din decor cânta

imnul singurătăţii

copacii s-au unit cu dealul

un lanţ verde contra timp

ştiu că visele mele se întorc

într-o iarnă…

vântul se mulează pe coapsele unei zile toride

se scutură aerodinamic prin iarba fără creastă

aripi cât un văzduh de

gânduri se instalează la fereastră norii

pot fi şterşi cu mâna peste carpaţi

se face dor

aerodromul se deschide în pieptul meu românesc

oamenii intră cu bagaje înţesate de

spirit

niciodată nu am simţit căldura mai bine decât

acasă

puneţi-vă centura de curcubeu

vântul îşi pregăteşte elice de înălţare

un…

Rămâi dacă vrei în lumea umbrelor tale,

dragostea lor până la contopire e-o scurgere de timp

viata nu-i un program-tipar aşa cum susţii,

te poţi pierde în deznădejde, dar nu dramatiza

finalul unei căderi, nu poţi fi ucisă de fiecare dată

aşa cum nu poţi fi iubită cu aceeaşi intensitate,

distanţa dintre două depărtări e singura

linie dăruită de orizont, nu pentru a le uni, ci

pentru a scoate prezenţa lor în relief,

două suflete nu se întâlnesc să-şi…

„Doar infinitul doreşte să treacă

Dincolo de hotarele sale!”

Ţi-ai zis

Când murmurai necuprinsul

Şi puteai să fii infinit…

Ce-ţi bate-n piept? O inimă de gheaţă?

De ce arunci cu vorbe care dor?

Când scrii cu neîncredere-o prefaţă

Ştergi de pe harta şansei zbor cu zbor.

Şi unde crezi că-ţi va ajunge pasul

Neînvăţat cu ceruri de-mprumut?

Neîndoielnic îţi va bate ceasul

La startul unui veşnic început.

Improvizând nu vei putea convinge

Niciun torent să curgă mai încet

Şi orice încercare se va stinge.

Tu faci să-mi pară…

eşti mai înaltă

decât everestul

şi toată

din oţel

inoxidabil

pur

străluceşti

far magic

rătăciţilor lumii

zeitate olimpică

eu

ca un profan

ridicol

în corzi

mă caţăr pe tine

chinuit

şi-n fiecare zi

ca mine mor zeci

nu mă vezi

 nici nu simţi

că ţi-am…

hrănesc pana

în călimara timpului

și pregătesc manuscrisul

turnat

în lacrimi și riduri



mă strivește

corola de minuni a lui Blaga

cu mistere

ce încerc să le deslușesc

în fiecare zi



mă uit la foaia goală

simt cum povara geniului

vrea să mă cuprindă

dar fug

mă ascund

printre rândurile nescrise

și mă gândesc

la cuvintele…

dacǎ aș dori ceva

aș cǎuta inexplicabilul

dacǎ aș cunoaște ceva

aș ști cǎ este un drum

sunt însă confuzǎ

trecând prin mine șuvoaie de neînțeles

oprindu-se doar ce

respiră ca somnul

în profunzime

dar mǎ trezesc

luminată ca o cometǎ

ce zboară de-a lungul mileniilor

aliniate impecabil dupǎ…

O singură-ntrebare voi pune privirilor tale

lăsându-mă ucis de tot ce-mi vor răspunde,

când dincolo de pleoape în lacrimi se prăvale

durerea unui suflet ce timpul o ascunde.

Voi sângera în taină prin trupul meu câmpie

fără să las uitarea trecutul să mi-l frângă,

purtând pe braţe cerul cu tâmpla argintie

spre locul unde viaţa încearcă să ne strângă.

Nu vreau să ştiu amurgul sosit la întâmplare,

sunt singurul ce…