O singură-ntrebare voi pune privirilor tale
lăsându-mă ucis de tot ce-mi vor răspunde,
când dincolo de pleoape în lacrimi se prăvale
durerea unui suflet ce timpul o ascunde.
Voi sângera în taină prin trupul meu câmpie
fără să las uitarea trecutul să mi-l frângă,
purtând pe braţe cerul cu tâmpla argintie
spre locul unde viaţa încearcă să ne strângă.
Nu vreau să ştiu amurgul sosit la întâmplare,
sunt singurul ce arde pe vetre de cuvinte
minuni ascunse-n clipe ce nu-şi găsesc cărare
şi nu primesc ofrandă aducerile-aminte.
Cu greu alung tăcerea spre tine să-ţi vorbească
păstrând doar mângâierea din alte regăsiri,
când mugurii pe ramuri voiau să înflorească
şi tu plecai spre măguri cu soarele-n priviri!
Adaugă un comentariu
Minunată! Felicitări!
şi nu primesc ofrandă aducerile-aminte.
Greu - nici măcar amintirile...
Poezie la nivelul cu care ne-ai obișnuit. Încântare.
da Coza
Frumos domnule Ungureanu. Mi-a plăcut această notă melancolică surprinsă şi în final ca o lacrimă...
Romanţa sufletului singuratic tânjind după o clipă de bine. regretul veşnic după iubirea plecată...
Am citit cu sulfetul, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE