vântul se mulează pe coapsele unei zile toride
se scutură aerodinamic prin iarba fără creastă
aripi cât un văzduh de
gânduri se instalează la fereastră norii
pot fi şterşi cu mâna peste carpaţi
se face dor
aerodromul se deschide în pieptul meu românesc
oamenii intră cu bagaje înţesate de
spirit
niciodată nu am simţit căldura mai bine decât
acasă
puneţi-vă centura de curcubeu
vântul îşi pregăteşte elice de înălţare
un vultur la început a fost
cugetul
să învingi gravitaţia
este îndrăzneţ
omul a inventat desprinderea apoi
a devenit
mai liber decât viaţa
Adaugă un comentariu
Cu siguranţă aşa este, Vasilisia, mulţumiri.
acasă e numai acasă, Iris, mulţumiri.
adevărat, domnule da Coza, mulţumiri.
Da, fericirea a rămas acasă. Frumos!
Bucuria drumului spre acasă. Of, câți români nu-și doresc aceasta?...
Emoție.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE