Caznă

[Ion Lazăr da Coza]

 

 

„Doar infinitul doreşte să treacă

Dincolo de hotarele sale!”

Ţi-ai zis

Când murmurai necuprinsul

Şi puteai să fii infinit

 

„Compătimesc aceste flori de toamnă târzie”

Ţi-ai zis când ningea

Şi apa era clocită în vază

Când florile-şi prelungeau agonia

Iar tu puteai fi o fântână

 

„Mi-e silă de prostituatele fardate”

Ţi-ai zis

Când erai prizonierul

Convenţiei

Şi-aveai iarba fiarelor în tine

 

„Îndoiala e…”

Dar ţi-ai zis că această întrebare

Nu trebuie pusă

Cât timp nu accepţi

Sensul Golgotei.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Îmbrățișări, Elena.

[Elena Mititelu]

"Îndoiala e..." / dar ţi-ai zis că această întrebare /  nu trebuie pusă / Cât timp nu accepţi / Sensul Golgotei."

Multă profunzime ! Felicitări!! 

[Ion Lazăr da Coza]

Te îmbrățișez, Gina.

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, Draga mea, Lisia, e bine și așa, decât deloc... :)

(Trăiască copy-paste!) :))

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, pentru o milionime de secundă, am vrut să-ți dau dreptate. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, e bine și așa, decât deloc... :)

[gina zaharia]

și iarba fiarelor face reverență în fața poeziei tale:)

prețuire, prețuire, prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Superb, dar această strofă e de-a dreptul remarcabilă:

„Compătimesc aceste flori de toamnă târzie”

Ţi-ai zis când ningea

Şi apa era clocită în vază

Când florile-şi prelungeau agonia

Iar tu puteai fi o fântână

Admirație,

[Chris]

Observ acelaşi lucru în poezie ca şi în proză - provocarea la nivel psihologic. Încep să cred că pentru tine psihologia e ca o femeie frumoasă, îţi place să-i plimbi degetele prin păr şi să laşi finalul într-un semn de întrebare...

[Ion Lazăr da Coza]

Melania, înseamnă că versul meu e viu.

Mulțumesc pentru popas.