Între mine si tine

[Vezi blog]

Rămâi dacă vrei în lumea umbrelor tale,
dragostea lor până la contopire e-o scurgere de timp
viata nu-i un program-tipar aşa cum susţii,
te poţi pierde în deznădejde, dar nu dramatiza
finalul unei căderi, nu poţi fi ucisă de fiecare dată
aşa cum nu poţi fi iubită cu aceeaşi intensitate,
distanţa dintre două depărtări e singura
linie dăruită de orizont, nu pentru a le uni, ci
pentru a scoate prezenţa lor în relief,
două suflete nu se întâlnesc să-şi vorbească,
asta se întâmplă doar în imaginaţia noastră
transformând fictivul într-o realitate uşor acceptată,
noi trecem pe undeva, spre undeva, căutând un alt undeva
ca destinaţie finală şi o facem cu o repetabilitate greu de imaginat,
greu conştientizabilă, suferim ca materie,
iubim particule din ea într-o structură chimică
diferită de la caz la caz, până când sărurile se topesc
în lacrimi, aici oprim partea frumoasă
a stării de bine, se spune că suspinul e o descărcare
de fulger ivit în interiorul nostru, cuvântul ca paratrăsnet
fixat în colţ de buze duce flacăra lui aprinsă-ntre bornele
a două păreri de rău dincolo de ceea ce numim
uneori, uşurare,
rămâi în lumea umbrelor tale, în mine lumina palidă
reflectă diferit chipul în oglinzi fără rame,
să ştii că dragostea e o simplă focalizare a vremii!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar așezat altfel iese o proză lirică de toată frumusețea.

Drag,

[x]

Multumesc Iris pentru sincera apreciere!

Cu drag!

[x]

Multumesc domnule da Coza, versul alb uneori ma chinuie!

Cu pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Aluneci ușor spre proză. De fapt, e mai mult un poem în proză decât o poezie. Oricum, are valoare literară.

da Coza