plouase cât de trei ani într-un an

când mama făcea cârnați și fierbea o tocană

în bucătărie

fumam bucuros să mănânc fără surori fără frați

luna ieșise frumoasă din apă femeie să-mi fie

căutam un cearceaf ceva cu care să te conving

să fugim undeva dar nu prea departe în lume

aveam la mine cuvinte și bani și minciuni din cele ce-nving

și-i fac pe cei răi să se țină de glume

nu credeai dar mă urmai aproape…

Moartea nu ne alege,

Nu ne  culege,

Nu arată pe care, nu doare,

Nu pune semn,

Nu scrie pe lemn, pe stele ori lună,

Nu este minciună sau vis, sens la paradis,

O ultimă paradigmă

Pentru care se exersează,

Uneori se visează

Între pereţi, pe tavan, cu ochii lipiţi de fereastră,

Cu floarea ofilită-n glastră şi la urmă

Întrebarea ce este şi cum,

Între praf, nori şi fum,

Urmele, vorbele, strângerea de…

ce să-i iertăm vântului?

ce să-i iertăm pământului?

ce să-i iertăm timpului?

doamne, ție ce să-ți iertăm?

de când ne-ai adus în visele tale

cerul tău încet se destramă

cădere ești, doamne și nemairenaștere

din tine murind ies veacuri și vise

timpul e desfrunzirea ta

zadarul tău și în van rătăcirea

uitarea de tot și nemaigăsirea

timpul e jocul tău efemer

piatră numai născând

fără dragoste și fără…

E uimitor cum mă bântuie

șuvița ce-ți cade pe frunte!

De cel puțin o viață

am fost îndrăgostită de ea

cu cel puțin o iubire

am căutat-o în viață...

Noaptea, simt cum îi crește

linia subțire și neagră

prin fractalul viselor mele.

Este singura lumină

care-mi străbate vederea

și-mi topește genunchii.

E ca un ac de ceasornic

ce-mi împunge destinul

cu murmur în carne

cu alint peste gânduri

cu flori la…

așa cum doar eu îți văd neprihănirea

printre mormane de frunze arse bucurii de copii

cum doar eu pot să trec peste minunile lumii cu toată privirea

și să nu fiu convins dacă este bine sau rău poate știi

că iubirea mea traversează o perioadă scurtă și cruntă

din care cu greu dumnezeu și dac-ar vrea nu ar putea să mă ierte

nici muma nici verdele ierbii nici ploaia de toamnă convulsivă măruntă

încât mi-aș dori să adorm cu fața întoarsă…

în lumea morcovilor

iepurele

e un demon hulpav

ploaia 

e cântecul altarului

plăcinta e raiul

în gura sărmanului

o peșteră …

La școala de vară,

aritmetica se învață

după alte metode.

Între două respirații

adăugăm o privire lungă,

adunăm urcarea mâinilor,

după un  manual neomologat,

ar trebui să rezulte

măcar o îmbrățișare

îndivizibilă la oricine.

Poate am nimerit un moment

cu perturbări emoționale,

și nu înțelegem ridicarea la putere

a ritmului cardiac suprasolicitat...

avem însă resorturi

matematice…

ies dimineaţa din oglindă freş

mărşăluiesc

mărşăluiesc

bă

vezi că ăsta-i Sens

giratoriu

ne încurci

strigă preocupat cineva forţos

îmi bag capul între umeri

şi-o iau chitic

pe o stradă laterală

cu Sens unic

paf

după nişte sute de paşi vitruvieni – Drum

închis

bine că nu mă vede nimeni

cum voios dau

cu marşarierul per…

De-o veți zări, strigând prin ploi, pe Ianca,

Acolo unde cântă dumbrăveanca,

Să-i spuneți ușurel și tandru: ,,Iancă,

Nu mai tânji după năluci, țigancă!

El va veni, că-i dus să cate luna,

Pe arcul ei să îți gătești cununa,

Să o-mpletești cu flori de avrămeasă

Și de trifoi, când îi vei fi mireasă".

Cum cine-i Ianca? N-ați auzit de ea?

Bărbații…

Ceva se zvonise prin târgul uitării,

iar zvonul se-ntinse în dansu-i baroc,

aleşii, sosiţi la voia-ntâmplării,

găsiră motivul de sfadă ad-hoc.

Era ceva nevăzut, ca o ură,

simţită arar prin apaticul loc,…

în mine condamni neputințele tale

îngropate sub mii de ani

de țărână

am câțiva prieteni

începând cu Abel

unele vieți consumă mai mult

decât altele

minciuni

pentru sursa de semnificații

credința și speranța pe care o reprezintă

anul nou fără bani și ghirlande

fiecare își aduce demonul

bate din picior să zdruncine lacul

lacul biciuie liniștea nopții să iasă la mal

chipul zilei în care…

Motto: Tescuiesc cuvinte singură și tac

Și doi îngeri cresc din lacrimi liliac.



Prevăzător, sculptez în piatră seacă,

În ziua de ecouri mărginită,

Făptura ta, în suflet regăsită,

Ca înger veghetor care nu pleacă.



Cu un suspin m-arunci între coșmaruri,

Cunosc prea bine frângerea, durerea...

Hipnotică e clipa când puterea

Ofrandă e printre-ale vieții valuri.



O, inimă bogată, sigilată,

Nu te-arcui sub vocile rebele,…

Privirilor flămânde li se întinde nada...

Ereții se rotesc și cerului pun brâu. 

În balta cât o palmă văd cum se scaldă prada

Ce și-a lăsat veșmântul în spicele de grâu.

Peste întins dansează unde caniculare

Și prafu-n așternut visează-acum că plouă,

Dar macii se apleacă să-i dea o sărutare,

Mahmuri după o noapte în care-au băut rouă.

Ciulinii își dau coate și îi privesc de sus...

În…

Caut zadarnic anii când alergam pe câmp desculță,

când macii se coceau sub puzderia de stele

și adunam visuri în poala rochiei înflorate,

violoncelul tăcea, noi cei mistuiți de foc

trăgeam cerul deasupra noastră și ne făceam loc prin timp,

fiecare pe urmele umbrelor care ne bântuiau

părul meu avea culoarea soarelui în amurg,

o notă scurtă aruncată de o pasăre în zbor,

pălind încet în oglinda râului...

Totul încăpea într-o singură…

primul meu cuvânt l-am păstrat pentru mijlocul nopții

un pasaj celest între viață și moarte

de parcă te-aș fi găsit spălându-ți mâinile după cuțitul înfipt

între coasta lipsă și tu

cum scrie la carte

din vaierul grav al adâncului spus de povești

pe când universul nu avea nici mamă nici tată

atunci am căzut să întreb cum urlă lupii la lună

femeie, mai ești?

și nimeni n-a fost să-mi arate dragostea toată

iată-te, mulțumită de singurătatea ta

îți plimbi liniștită zilele,

ca o plecare în largul cerului

cu legile gravitației tale cu tot.

noaptea nu-ți căuta umbra, așa mi-ai spus,

totul se întâmplă doar înlăuntrul tău, în rest mai nimic,

adună-ți lacrimile să-i poți plânge pe cei vii,

cei plecați au găsit singuri lumina,

desenează-ți în gând o hartă cu toate iubirile și trădările

care au fost, dar ferește-te…

O aripă de fluture

pe scoarța unui copac –

triunghi de filigran

ca o tresărire în veac.

Noi, oamenii,

credem fervent

că verbele despre fluturi

se conjugă

numai la prezent.

Iată, și fluturii lasă

ceva în urmă:

postumitate – chiar lungă,

mai lungă decât o viață

(că traiul fluturelui

e o clipire, un capăt de ață).

*

De-aș fi fluture,

aș tolera starea tranzitivă

de vierme…

Nu mai ești ca altădată subțirică și bronzată,

îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,

râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată

de roșu cu multe fețe, să ai trecere în piețe.

Pură, sveltă, grațioasă și de gusturi sănătoasă,

aveai mândri pețitori la saloane-n sărbători.

Toți te doreau de aleasă fiindcă erai savuroasă,

parfumată, fără pori și-i duceai cu capu-n…

plâns e numai și vaier
soarele-n zbateri muncit
clatină ziduri de aer
soarele-n văi prăvălit

soare căzut se ridică
fâlfâie greu din obraji
suflă spre țărna calică
roată fac fluturii paji

volburi fac plete de foc
soare căzut umblă șui
fluturii-n urmă fac joc
cale de-ntoarcere nu-i!

caută peșteri adânci
nimeni să vază că el
umblă-n țărână pe brânci
fără cerescul inel...