cântec de iubit singurătatea

[Nuta Craciun]

 

iată-te, mulțumită de singurătatea ta

îți plimbi liniștită zilele,

ca o plecare în largul cerului

cu legile gravitației tale cu tot.

 

noaptea nu-ți căuta umbra, așa mi-ai spus,

totul se întâmplă doar înlăuntrul tău, în rest mai nimic,

adună-ți lacrimile să-i poți plânge pe cei vii,

cei plecați au găsit singuri lumina,

desenează-ți în gând o hartă cu toate iubirile și trădările

care au fost, dar ferește-te să mai crezi în duminici,

în fond duminica e doar un sentiment bipolar, așa îmi spuneai,

din spatele ei te privesc aceeași ochi hulpavi

care vor să te sfâșie, să te înghită pe nemestecate,

nimeni nu plânge cu tine și nu se bucură cu tine,

cuvintele au mereu două capete...

 

porți mereu pe umăr un înger

îl cari cu tine peste tot, îl hrănești îi cânți,

dimineața vă beți cafeaua împreună, ți se confesează,

tristețea lui seamănă cu o piatră doar că e vie,

îl consolezi cum te pricepi mai bine, îngerul te privește tăcut

îți umpli buzunarele cu blândețea lui,

nu te simți singură, ai învățat să-ți iei în fiecare zi

viața înapoi, fără să-i mai pui nicio întrebare

 

pe umărul tău îngerul cântă...

[Nuta Craciun]

Chris, ai semnalat exact versul care și mie îmi place mult, acolo parcă se aude și cântecul și plânsul vieții! 

Mulțumesc frumos! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc mult,  Vasilisia !

Învățăm, cred că ăsta e rostul nostru, să învățăm și să înțelegem că singurătatea nu e o stare de nefericire, ci de meditație, de contemplare, de înțelegere a lucrurilor... 

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru îngerul care merge alături de mine... într-o seară i-am auzit cântecul, i-am simțit blândețea, de atunci tristețea mea a zburat în plopii din lună... :)

Îmbrățisări, prețuire și respect pentru tot ce faci! 

[Nuta Craciun]

 Grig Salvan, da, cred că e un cântec de alinat tristeți! :) 

Deși tristețea mea nu mai seamănă cu piatra, încet, încet, am învățat să îmi iau viața înapoi...

Vă mulțumesc de semnul de lectură! 

[Nuta Craciun]

Frumos mi-ați înțeles și mi-ați tălmăcit cuvintele, vă mulțumesc mult!

Da, cuvintele au mereu două capete, două sensuri: unul dat de autor și celălalt pe care i-l dă cititorul. 

În general când scrii faci o introspecție care te poartă pe un drum interior, iar dacă mai ești și singur, înveți să te observi pe tine, pentru că prin forța lucrurilor, prioritatea ești tu. Cam asta simt eu atunci când mă confesez în scris și când realizez că de fapt, singurătatea mea nu se întâlnește mereu cu cea a lumii dar ea mă ajută să mă clarific, să înțeleg de fapt cui îi duc dorul și care amintire trăiește în lumina sufletului meu și care nu. Este o artă a trăi singurătatea, la acel nivel care să ne ajute să ne descoperim și să fim creativi, dar bineînțeles că poezia trăiește mai departe prin cititori. 

Iar dacă mai ai și norocul să te citească cineva care poate înțelege atât de frumos ceea ce ai scris, nu te poți declara decât mulțumită, vă mulțumesc!

Să ne auzim cu bine!! 

[Nuta Craciun]

Mulțumesc,  gabriel cristea! 

[Nuta Craciun]

  Denisa Curea-Popa, da, nu este o  poezie recentă, am încercat să schimb câte ceva, mereu fac asta și posibil să nu fie bine, pentru că așa o să scriu un singur poem toată viața... pe care o să îl tot refac, o să îl tot modific mereu după starea pe care o am în prezent. Toate poeziile mele, mă refer la cele editate în volume, am impresia că puteau fi scrise mai bine, dar le-am dat drumul și nu mai pot reveni la ele. 

Acum chiar mă gândesc să renunț la prima strofă, parcă e ruptă puțin de restul și prea accentuează o stare pe care o redau mai bine in restul strofelor...  

Multumesc frumos, Denisa! 

[Nuta Craciun]

Corneliu Neagu, așa este, când o alegem noi.  Când ne alege ea, e puțin diferit. :)

Vă mulțumesc! 

[Nuta Craciun]

Ana Cîmpeanu, da, cred că îngerul m-a adus acasă, căci el îmi știe lacrimile și singurătățile pe de rost. 

Și singura modalitate de a vedea îngerii, este să crezi că ei există!

Mulțumesc frumos, Ana!  

[Nuta Craciun]

 

  bolache alexandru, da, singurătatea! 

Unul din marile locuri comune ale gândirii estetice spune: „dacă vrei să mă faci să plâng, trebuie tu însuți să fii indurerat”, sau invers, dacă vrei să mă faci să visez în culori frumoase, trebuie să fii un visător incurabil. Tot așa și cu singurătatea, ca să o poți reda, trebuie să treci tu însuți prin ea. Căci pentru a putea imita bine sentimentele, trebuie să le experimentezi. Vă mulțumesc de citire și de semn! 

[Chris]

tristețea lui seamănă cu o piatră doar că e vie, - mi-a placut mult

foarte frumos, desi trist, apasator...