prin orașul adormit cu 

balcoane ce se întind leneșe în arșița după-amiezii 

mă plimb în așteptarea apusului 

ora metamorfozelor 

când aerul vibrează în jurul neliniștii tale precum o libelulă împunsă cu acul 

în fiecare secundă ce trece o parte din mine dispare iremediabil 

o eclipsă a cărnii mă macină treptat 

sfera roșiatică a cerului topește bitumul…

 În locul emisferei drepte

 am un marsupiu-presupun-

 elastic precum un balon cu heliu

 înghesuit în debara.

 Prea încap toate frământările dimprejur

 inutil vămuite de-un suflet pescar!

 Supapa se deschide uneori

 iar gândul, convertit în…

se scutură duzii aerul este siropos

îți scriu pe șapte frunze de arțar

cu pletele pline de omizi rubiconde,

ce îmi devoră

sufletul culcat în iarbă,

dulce aureolă

șuier nopțile șubrede,

presar sare pe trotuarul fierbinte

cu inima învelită în staniol

tu-mi taci și râzi înainte

cele două sorți se rotesc ca la ultima

vară desculță

fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte

prin oraș circulă aburul poeziei,

sufletul meu…

e ziua în care brațe crepusculare

își adună pietrele după înțelepciune și mister

se împart daruri

un munte bolnav de malarie stă în agonie

va fi cel mai răsfățat mire

cel mai…

ultimul cuvânt e orb de-a binelea…

Am căutat-o pe Euridice

şi-am coborât în Infern

unde umbrele,

ascultându-mi cântecul

începeau să nădăjduiască…

Un suflet jumătate violet

Își picură noi lacrimi în surdină,

Blocat în a trecutului mașină,

Strivit pe-al întristării șevalet.

E-un suflet chinuit de așteptări.

Cu pași târzii, se furișează-n noapte,

Pe-un caldarâm de ostenite șoapte,

Spre-un orizont de-atavice chemări.

La geamul viu stă ceru-ngândurat

Și-o rază de lumină sidefie,

Pierdută pe întinderea pustie,

Sub vechiul astru, azi…

Adierea stelelor 

îmi penetrează rațiunea,

o inundă, o aruncă în valuri sălbatice, 

atinge, fără întrebări, fără răspunsuri,

simțuri violete, 

încleștate pe limba timpului din mine.

Mă înalț pe vârfuri de nori și îmi închipui

că am prins piciorul Cuvântului,

dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi,

doar Lumina care se varsă din felinarele curcubeelor

mă absoarbe în spirale amețitoare, 

iar…

Plânge ţara şi suspină

Că-i minţită şi furată,

Alţii zic că-i merge bine

Şi că e doar derutată.

Şi să nu îşi facă gânduri

Căci nu are un motiv,

Mii de suflete de-a pururi

Ce-au luptat şi s-au jertfit,

Şi-au dus lupte grele-n timpuri

Şi cu sânge au plătit,

Sunt acum străjeri cu chipuri

Ce-n ăst timp păzesc subtil.

Şi au…

Bobului de grâu, sub soare,

i-au dat primii dinți de lapte

și-n nedumeriri crescânde

mai tăcute, mai în șoapte,

legănat de vânt în noapte,

tot privind spre aria mamă

îl încercă un fel de teamă.

Întrebări ce nu-i dau pace

aduc tremur fin în ace:

Mă înclină-o adiere,

sunt subțire, nu am putere,

când voi crește nalt sub soare

auriu, cu spicul mare,

galben și strălucitor,

cui voi fi…

Când roua din ochi se prelinge,

Iar timpul pierdut ne adoarme,

Iubirea, pe trupul ce ninge,

Se-nnoadă în nu știu ce karme.

M-am dus în priveghi la un mort;

şi mortul nu era altcineva,

decât eu.

Am murit într-o iarnă

când totul a îngheţat în mine …

A început să-mi îngheţe voinţa

şi-ncet, încet, toate simţurile au cedat,

Gheaţa mi-a atrofiat orice muşchi

şi nu mai puteam mişca;

Acum îmi îngheaţă ochii …

Doar ei au mai rămas vii,

Însă acum se sting în negura gheţii,

pentru a nu mai vedea mortul

pe care am început

să-l priveghez cum se descompune

într-o…

Când valuri de albastru

Se lasă-n câmp din ape

Îşi drumuiesc izvorul

Departele - aproape

Când cerul din lumină

Pe flori împarte bruma

Se-ascunde-n joc amarul

De timp: atunci – acuma

De unde vii străine

Şi-n ce cuvânt de carte

Preschimbi tu din nesomnuri

Aproapele-n departe?

Când cerul pârguieşte

Felii de soare-n…

Mă ascund uneori în umbra-mi călâie

când mrejele dragostei mustesc peste pași,

din brațe-mi cresc aripi, ca ramuri, o mie,

sub frunze nasc fauni cântând, pătimași.

Mă-ncearcă iubirea prin cântec și muget

croind curcubee din propriul senin.

Țintuit peste iarbă, sub arbori de cuget,

privirea de nouri, înalt, mi-o anin.

Alerg ca și roua sub raza de soare

de pasul leoacei prin tufe întins,

sfâșierea cea dulce mă-mbracă în…

 trebuie ca rădăcinile să se fi-mpreunat

 îndeajuns cu pământul

 încât umbra să aibă greutate și locul vacant 

 să recunoască lipsa

 sămânța poveței tale trebuie

 să fi-nmugurit mai 'nainte

 acolo unde a fost primită și primenită

 cum se cuvine fără teamă

 că brazda n-a fost adâncă destul

 ploaia neajunsă ori puntea surpată

 să lași opaițul aprins sub coasta stângă

 să reverse lumină până ajungi tu…

 peste mine

a mai crescut o iarnă

între noi

mă minţi

din când în când

că ţi-este bine

că nu mai poţi

să plângi pentru noi doi

de mine-mi scrii

că nu-ţi mai este dor

şi mă iubeşti de-acum

ca pe-o icoană

iar aripi

nu mai ai să zbori

pe cerul meu

închis într-o baladă

eu încă

nu m-am împăcat cu mine

alerg prin lume

încă după…

Răspund cu-ntârziere la scrisori

Nu c-aș avea prea multă treabă,

Dar primăvara asta mi-e bolnavă

Și nu mai vrea, ecouri la fiori.

Chiar de mă-mpinge îndrăzneala

Și nu știu ce forță-mi dă imbold

Mă cheamă amintirile-ndărăt

Să nu mai risipesc, în van, cerneala.

De-s uneori mai lacomă-n virtuții

Mai crud mă pedepsesc , să uit.

Nu vreau printre cuvinte să m-ascund,

Să nu rămân datoare,…

Când trist te văd în prag de seară

Şi cern apusuri ochii tăi,

Te-aş înveli în primăvară

Şi bucurie în scântei.



Pe chipul răvăşit de gânduri

Vor creşte-n taină ghiocei,

Tu nici n-ai şti că-n dans de fluturi

Îţi sunt lumină… printre ei!



Când inima îţi e albastră

Transplant ţi-aş fi, de fericire,

A cui o fi? A ta, a noastră,

Această nouă înflorire?



Ar fi o clipă de nuntire

Pe coama unui timp în doi

Şi…