Port eu vreo vină?

[Nădejde Angelina]

Când trist te văd în prag de seară
Şi cern apusuri ochii tăi,
Te-aş înveli în primăvară
Şi bucurie în scântei.

Pe chipul răvăşit de gânduri
Vor creşte-n taină ghiocei,
Tu nici n-ai şti că-n dans de fluturi
Îţi sunt lumină… printre ei!

Când inima îţi e albastră
Transplant ţi-aş fi, de fericire,
A cui o fi? A ta, a noastră,
Această nouă înflorire?

Ar fi o clipă de nuntire
Pe coama unui timp în doi
Şi toată această tresărire
S-ar împărţi la amândoi.

De trist îmi eşti, port eu vreo vină?
Cu siguranţă… când nu pot
Să-ţi fiu prin suflet balerină
Şi al tristeţii – antidot!

[Nădejde Angelina]

Doamnă Sofia, vă mulţumesc de trecere!

[Nădejde Angelina]

Doamnă Ana Cîmpeanu, calde cuvinte mi-aţi adus în dar!

[Nădejde Angelina]

Nu ştiu, domnule da Coza, o fi bine fără semnul întrebării?

Cât despre silabe, mărturiessc că nicodată nu le număr! Mare defect, ştiu! Iertare!

Vă mulţumesc!

[Sofia Sincă]

Adolescentină, aproape puerilă, poezia. Cu sintagme atât de comune...

Te-aş înveli în primăvară
Şi bucurie în scântei. - fără sens. La ce se referă Şi bucurie în scântei?

Semn de trecere...

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Lirism delicat, imi place dativul etic foarte cald: de trist imi eşti.

Versuri cristaline, caline, calde. Am citit cu drag

[Ion Lazăr da Coza]

ghocei

Titlul e destul de interogativ și fără semnul întrebării.

Nu-s lămurit - poezia se vrea cu versuri de 8 sau de 9 silabe?

Altruism... c-așa-i în dragoste.

da Coza