De-a v-ați ascunselea

[Florea Dan]

Mă ascund uneori în umbra-mi călâie
când mrejele dragostei mustesc peste pași,
din brațe-mi cresc aripi, ca ramuri, o mie,
sub frunze nasc fauni cântând, pătimași.

Mă-ncearcă iubirea prin cântec și muget
croind curcubee din propriul senin.
Țintuit peste iarbă, sub arbori de cuget,
privirea de nouri, înalt, mi-o anin.

Alerg ca și roua sub raza de soare
de pasul leoacei prin tufe întins,
sfâșierea cea dulce mă-mbracă în boare
privirea căpruie mă-mbată nestins.

Îngerimea deplânge, demonii suspină,
feeria de umbre mă-mbracă-n halou.
Tot ceru-i în mine șiroind a lumină -
sângele Morganei îmi sapă cavou!

[Ion Lazăr da Coza]

Imagini multe noi, dar și câteva învechite, vetuste.

Oricum, e un progres.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Dna Ana Cîmpeanu a fost mult prea indulgentă faţă de altădată.Eu nu. O fi el interesant subiectul dar modalitatea de transpunere poetică lasă mult de dorit. Mugetul nu avea ce să caute în poezie, poate doar pe islaz, iar despre ultima strofă ce să mai spun, sunt bulversat când"sângele Morganei îmi sapă cavou!"
Cavou şi halou o rimă perfectă!

[Sofia Sincă]

Poezie frumoasă... Metafore percutante, chiar de par forțate pe ici, pe colo...

Un joc mărunţit în bucăţi vii, în mișcare prin universul întreg, dar care fiecare funcţionează separat.

Ce e de corectat a spus Ana Cîmpeanu.

Eu am citit cu multă plăcere,

Sofy