statuile transpirau în liniștea de duminică

[Marcel Vişa]

prin orașul adormit cu 
balcoane ce se întind leneșe în arșița după-amiezii 
mă plimb în așteptarea apusului 
ora metamorfozelor 
când aerul vibrează în jurul neliniștii tale precum o libelulă împunsă cu acul 
în fiecare secundă ce trece o parte din mine dispare iremediabil 
o eclipsă a cărnii mă macină treptat 
sfera roșiatică a cerului topește bitumul șoselelor 
devenite șerpi uriași în mișcare 
o fata morgana a grotescului 
apropierea morții de oraș

am evadat în ultimul moment 
din mine rămăsese doar un vers 
un singur vers 
târziul m-a găsit departe 
priveam cum aidoma unui aerostat în flăcări 
seara se lăsa cu tristețile ei peste câmpii 
oamenii prindeau viață prin crâșmele cu mese și scaune de plastic și umbrele coca-cola 
prin sate se plimba Dumnezeu adunând pe sandale colbul drumului 
în timp ce mâna vitele spre curtea fiilor lui 
bețivii o duceau bine 
se hidratau intens cu bere ieftină la halbă și spirt trecut prin pâine 
miezul nopții trăgea de ei prin șanțuri precum un câine flămând

adormisem privind eclipsa totală de oameni 
crâșmele golite duhneau a singurătate 
Dumnezeu se plimba prin visele mele 
aduna pe sandale toate temerile 
toată alergarea pe loc 
în oraș statuile dormeau adânc
era deja luni

[Ion Lazăr da Coza]

Ai de două ori eclipsă și sandale, ceea ce scade din expresivitate!

Încântat.

da Coza

[nicolae vaduva]

Da! Mi-a plăcut!

[Ionel Mony Constantin]

EXCELENT!

[Marcel Vişa]

va multumesc! o duminica placuta va doresc! 

[Sofia Sincă]

Se pare că doar Dumnezeu ne mai salvează...

Imagine urbană și rurală contemporană, pusă în metaforă. Oamenii trăiesc doar sub pretexte sau idealuri  generatoare sau nu de sentimente. În rest doar materie a lui Dumnezeu, singurul responsabil.

Excelent poem!

Sofy

[Valeria Merca]

''Dumnezeu se plimba încă prin visele mele 
aduna pe sandale toate temerile 
toată alergarea pe loc ''

Semn de minunata lectura!