Plânge țara și suspină

[MOLDOVAN V. DORIN]

Plânge ţara şi suspină

Că-i minţită şi furată,

Alţii zic că-i merge bine

Şi că e doar derutată.

Şi să nu îşi facă gânduri

Căci nu are un motiv,

Mii de suflete de-a pururi

Ce-au luptat şi s-au jertfit,

Şi-au dus lupte grele-n timpuri

Şi cu sânge au plătit,

Sunt acum străjeri cu chipuri

Ce-n ăst timp păzesc subtil.

Şi au grijă de comoara

Ce se află-n toată ţara

Ce-i păstrată bunăoară

De la daci, cu gând la mama.

Aste vorbe nu-s crezute

Şi nu pot a linişti,

Draga Țară care vruse

Pe întreg a stăpânii.

Şi nu-i vine chiar a crede

Cum ăşti fii din aste vremuri,

Vor ca totul să blesteme

Şi în bine şi în treburi,

Să aducă sărăcia

Şi în suflet şi în casă,

Să sporească şi hoţia

Să n-avem nimic pe masă,

Să ne-ndepărtăm de toate

Ce au fost stindardul nost,

De gândeşti, chiar nu se poate

Căci am fi prea păcătoşi.

Plânge ţara şi suspină

Şi se-nchină cu mult fast,

E durere şi e vină

Şi în gânduri şi în glas:

-Cum să fac, cum să vorbesc

Cu semeni contemporani

Să-i învăţ, ademenesc,

Ca să uite ei de bani ?

Şi de dorul de avere

Obţinut din ilicit,

Şi dorinţa de putere

Şi de modul învrăjbit ?

Şi de felul în gândire

Cu dorinţa de trădare,

Fără jenă, izbăvire,

Fără dor la drumul mare ?

Am durere mult prea mare

N-aş dori ca să regret,

De-am să iau măsuri, se pare,

Să-i alung de lângă piept,

Să-i învăţ ce e respectul

Şi iubirea de popor,

Să simtă uşor regretul

Şi al mamei fără dor.

Nu suport nemernicia

Şi trădarea nicidecum,

Vino Doamne dă-mi puterea

Să nu-i blestem oarecum,

Să fiu plină de iubire

Şi să-i iert, cu bunătate,

Să-mi doresc oblăduirea

Să-i îndrum cu simplitate,

Să fiu mamă iertătoare

Şi cu drag de pruncii ei,

Şi-o privire iubitoare

Să am zâmbet pentru ei.

Dar, de munca-mi e-n zadar

Şi nu pot a-i dovedi,

Vino Doamne dă-mi un har

Pe popor a-l ocroti.

Căci poporul îşi iubeşte

Ţara mamă, hăt din veacuri,

Zi de zi o ocroteşte

Cum poate şi el săracul.

Căci munceşte, şi-o îndrăgeşte,

Şi-i doreşte numai bine,

Ai ei lideri văd orbeşte

Şi-au dorinţa pentru sine.

Eu ca ţară iubitoare

Pe pământul care sunt,

De milenii sunt datoare

Să-i iubesc pe-ai mei români,

Ce din timpuri suferiră

Şi-ndurară peste ani,

Nedreptate şi prigoană

Începută de romani.

Şi de-aceea am durere

Şi suspin în al meu dor,

Când văd lideri c-o plăcere

Că-şi bat joc de-al lor popor.

 

                                                                                                30 IULIE 2014

                                                              Moldovan V. Dorin - Brasov

 

 

[Sofia Sincă]

De toate pentru toți, inclusiv erori, plictis.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Şi de-aceea am durere

Şi suspin în al meu dor,

Când văd lideri c-o plăcere

Că-şi bat joc de-al lor popor.

Dar și poporului îi place să fie batjocorit, de numa-numa!...

Și cum zâsără romanii așa grăiesc și io: Multum in parvo!

da Coza