cu gratii la cer

[gina zaharia]

e ziua în care brațe crepusculare

își adună pietrele după înțelepciune și mister

se împart daruri

un munte bolnav de malarie stă în agonie

va fi cel mai răsfățat mire

cel mai…

ultimul cuvânt e orb de-a binelea

 

știu nu ai pace

ai lăsat-o în clocotul zărilor

arse îți sunt drumurile crezi că eu nu am nevoie de torțe

cum să mă întorc printre copacii nopții

când toată risipirea de ei am ferit-o?

 

am acolo o casă cu gratii la cer

ultimul împătimit al vorbelor de nisip era un vraci

l-am zărit o singură dată

în loja soarelui

cred că sunt o mie de ani de atunci

încă îi mai simt mângâierile

ca niște săgeți

descompuse în piept

[gina zaharia]

Îmbrațișări, Rodica!

[Rădița Răpeanu]

ultimul cuvânt e orb de-a binelea 

...orb de  lumina gîndurilor tale! strălucești feeric prin cuvinte! Cu drag si pretuire, Rodica

[gina zaharia]

Trandafirul sălbatic, da, Sofy, pentru el am ales muntele acela bolnav de malarie. De câte ori închid ochii îl văd în loja soarelui :)

Drag de tine și de frumosul tău comentariu!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Da Coza! Mi-am făcut și eu casă de-o clipă... :)

[Sofia Sincă]

Simt parfumul trandafirului sălbatic, chiar dacă e noapte, chiar dacă nu ajung la cer din cauza gratiilor.

Poeta transmite încrederea în cuvânt, gândeşte metaforic, prin intermediul unui limbaj poetic special, luminând universul cu  trăirea sa frenetică.

ultimul împătimit al vorbelor de nisip era un vraci

l-am zărit o singură dată

în loja soarelui - superb!

Mă înclin,

Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Mereu imagini noi, seducătoare...

da Coza

[gina zaharia]

Adelina, am zis cu aproximație. Da' or fi trecut chiar două mii, cine știe? :)))

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Ana, mulțumesc pentru popas. Știu cât de bine înțelegi gândurile, doar o privire și le afli zborul.

Drag,

[gina zaharia]

Artistul are lumea lui, imaginaţia şi sensibilitatea îl poartă pe aripile sale, el are propriile torţe, cuvintele, cu care îşi regăseşte drumul printre copacii nopţii, nimic însă nu vă împiedică şi pe voi să vă retrageţi din noroiul zilnic în lumea gândurilor voastre, o lume încărcată de înţelepciune şi mister, în care pot prinde contur şi căpăta semnificaţii, chiar şi cuvintele oarbe.

E cel mai frumos dar pe care îl poate primi cineva care bâjbâie prin lumea lui, Ana!  Ești minunată! Mulțumesc din suflet!

[gina zaharia]

Laura, draga mea, aș da o fugă până la tine să te îmbrățișez cu adevărat! N-am făcut altceva decât am înșirat niște gânduri cocoțate pe niște stânci înfrigurate. Când citesc ceea ce scriu prietenii noștri aici, simt că mă pot hrăni din belșug și sunt fericită că sunt înconjurată de atâția oameni frumoși. Iar când aflu că jocul meu de-a cuvintele și-a găsit calea spre cititor, nu pot decât să fiu mulțumită. 

Cu mare drag,