Când roua din ochi se prelinge,
Iar timpul pierdut ne adoarme,
Iubirea, pe trupul ce ninge,
Se-nnoadă în nu știu ce karme.
Pe suflet e praf și rugină
În straturi ce nu pot fi scoase,
Castelu-i distrus, nu-i regină,
Rămas-au doar vorbe stâncoase.
Vai, anii se scurg, implacabil,
Viorile tac, numai struna
Se rupe, nimic nu-i valabil,
Nici soarele, gândul sau luna.
Un strop de răgaz mai cer, Doamne,
Să caut clepsidra, nisipul,
S-ating frunze galbene-n toamne,
Apoi, în neant, să-mi uit chipul!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc frumos, Adelaide!
Am pus-o, da Coza! Mulțumesc frumos!
Aadmiratie, Daniela!
Să fie și-o virgulă după ninge.
Da. Am citit cu încântare.
da Coza
Sunt măgulită, Mony! Mulțumesc mult!
Frumos, se simte ghiara tigrului!
Mulțumirile mele, domnule Moldovan!
Frumos, Daniela. Felicitari!
Cum spuneați odată, doamna Sofy, una caldă, alta rece, așa-i și-n viață...
Mulțumesc frumos!
Ape tulburi în paradis, suflet ce simte doar toamne târzii.
Melancolie și savoare lirică.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE